Zilele astea sunt mai melancolica spre depresivă şi nici chiar ultimele raze de soare fara dinţi de anul ăsta nu m-au scos din starea asta. Asta e, mi-o asum şi o trăiesc aşa cum vine. Are sens sa va spun ca Alin a plecat in Irlanda şi nu îl mai vad pana la Crăciun? Deşi am promis că nu voi căuta oferte să mă duc aşa dintr-o dată la el, acum m-am abonat la newslettere la toate comapniile care au zboruri cu Dublinul... Ei e greu. În prima zi am pictat trei rame, de necaz, da apoi am zis că ar trebui să mă controlez că în ritmul ăla aveam mai multe rame decât fotografii... Aşa că azi plec să vizitez unul dintre cele mai mari magazine cu produse pentru pictura din Bucureşti. Aşa spun ei, am să vad exact la ce se referă... Eu una sper să găsesc cutiuţe frumoase pe care să le pictez şi să le dau cadou de Crăciun... Sper să îmi iasă...
În week-end vreau să încerc să fac asta:
Sper să îmi iasă, mai ales că Alin mi-a lăsat maşina şi acum nu prea am ce face cu ea... Şi tot în week-end mi-a promis cineva că mă învaţă să merg cu rolele... promit că dacă execut o cădere spectaculoasă o imortalizez şi v-o arat...
Azi dimineaţă am găsit pe facebook următorul enunţ: Zâmbetul e ca ștergătorul de parbriz. Nu oprește ploaia, dar îți permite să îți vezi de drum.
Asta e potriveala din titlu...mai vorbim:D
No comments:
Post a Comment