Dea în tren a fost cea mai mică problemă...

Regret să vă informez, dar Dea a fost cel mai mic deranj în călătoria cu trenul, la întoarcere...

Nici nu aş şti cu ce să încep...cu beţivanii, poate? Unul era simpatic şi şi-a împărţit biscuiţii cu Dea, iar celălalt trebuia să coboare în Paşcani şi a coborât cu mine în Bucureşti...a adormit...beţivani cuminţi, dar asta nu scuteşte putoarea...

Apoi moşul care şi-a tras mucii de la Râmnicu Sărat până la Bucureşti incontinuu de îi eclipsa chiar şi pe ascultătorii de manele pe mobil...

Apoi femeia fardată şi rujată, dar care puţea a transpiraţie? Sau poate navetiştii veşnic nespălaţi şi mărlani? Sau piţipoanca, care spărgea seminţe şi nu ştia nici a treia oară că uşa se deschide printr-o simplă apăsare de buton şi nu prin zgâlţâirea furibundă a uşii? Apoi cei care îşi trimiteau sms-uri şi de la un mesaj la altul schimbau melodia?

Vedeţi de ce prezenţa Deei într-un vagon de clasa a doua a unui intercity Iaşi-Bucureşti nu era chiar nici un deranj? fie ea pe banchetă sau sub banchetă...iar cei care s-au oripilat la postul anterior sunt rugaţi să se gândească de câte ori au atras atenţia unor oameni ca cei descrişi mai sus că put sau deranjează? Ei? nu-i aşa că parcă nici Dea pe o banchetă nu e chiar un dezastru?