Salariile liderilor sindicali

Gata promit, e ultimul articol social pe luna asta. Îl scriu şi revin la hand made. Aşadar, încă de pe tren am auzit dezbătută informaţia cu salariile astronomice (pentru timpurile astea pentru nişte oameni care aparent o freacă) ale liderilor sindicali. Şi din start spun că e greu să fii lider şi sunt deja proverbiale calităţile pe care trebuie să le posezi. Ei bine, mai toţi liderii sindicali de pe la noi au carismă, au limbariţă, au prezenţă fizică, au... Nu discutăm dacă merită sau nu să fie lideri sindicali ci discutăm dacă nu cumva s-au băgat fooooarte tare în borcanul cu miere? Şi eu cam cred că da. Păi cum poţi să mă reprezinţi tu pe mine, muncitor cu 400 de lei salariul când tu iei 10.000 de lei. OK ai început de jos, ai avut şi tu 400 de lei salariul şi ai trăit din aceşti bani, dar când? Mai ştii tu cum e să cauţi promoţii şi reduceri când tu îţi faci cumpărăturile doar din mall? Adică mă scuzaţi, da niţică decenţă. Acum înţeleg de ce Vasile Marica era aşa de efervescent la finanţe...pentru că el îşi ridică bani frumoşi pentru stat degeaba, aşa că măcar o greva în regulă să organizeze. Şi omul pare corect. Dar liderii sindicali despre care nu a auzit nimeni? Ăia de se ascund prin comitete şi coniţii şi ridică salariul cu roaba? Vreţi nume? Citiţi cu atenţie ştirile pe această temă... Şi atunci mă întreb eu, tu om de rând, salariat, îţi mai vine să te iei de mână cu liderul sindical şi să ieşi în Piaţa Victoriei? Să îngheţi de frig şi să nu ai unde să mergi la budă?