Treaba cu nutriţionistul

Să revenim la dietă. Am tot amânat textul ăsta pentru că (şi cine a mai fost la regim ştie) în ultima săptămână nu am mai slăbit cum eram eu obişnuită. Şi evident ce să fac să mă răzbun? o îngheţată. Ruşinată mi-am sunat nutriţionistul, care după o scurtă pauză mi-a zis: OK atunci seara mănânci doar un iaurt. Simplu. Fără certuri şi regrete. Ei un nutriţionist este necesar într-o dietă. Să vă spun şi de ce. Toată lumea ştie principiile de bază: nu abuzezi de dulciuri şi mâncăruri grase, ai trei mese pe zi, bei 1 litru jumatate-2 litri de lichide, încerci sa faci sport, renunţi la Cola şi alte alimente nesănătoase... Haideţi că nu cred că auziţi prima dată de aşa ceva. Problema în cazul oamenilor plinuţi nu e că nu ar şti teoria...practica şi lipsa de voinţă sunt problemele... Ei bine eu am ajuns să cred că grăsimea este o boală, iar dependenţa de dulciuri este la fel de rea ca cea de droguri. Eu una după ce am mâncat ani întregi o ciocolată odată să mănânc doar 4 cubuleţe a fost un chin enorm. Şi am preferat să nu mănânc deloc. Nu ştiu ce experienţe îi încearcă pe dependenţii de droguri, dar eu fără ciocolată eram nervoasă sau apatică de la un minut la altul, vroiam ciocolată 24 din 24 dacă se putea, cred că dacă cineva mi-ar fi pus un coş cu ciocolată în faţă l-aş fi ras pe tot sau mai rău mă uitam urât la toţi cei care îndrăzneau să mănânce ciocolată sau dulciuri în prezenţa mea. Ciudat. Toate acestea au durat 2 săptămâni. Dar eu ciocolata sau dulcele mi-l luam din alte alimente. Şi aici vine măiestria nutriţionistului, care nu mi-a interzis substanţele dulci, ba chiar s-a pliat pe programul meu. Adică eu nu mâncam nimic toată ziua şi seara băgam un grătar cu garnitură. E ok şi grătarul ăla da nu seara. Aşa că nutriţionistul nu m-a obligat din prima să am mic dejun. O lună am mâncat doar biscuiţi la cafea, biscuiţi dulci cu ovăz. Lucru bun pentru că m-a deprins să am mic dejun. Grătarul nu l-a scos din meniu, dar l-a mutat la 6 seara până maximum la 8. Şi între biscuiţi şi grătar mi-a băgat un prânz pe care sincer nu ştiu de ce, dar l-am mâncat fără mari mofturi. Practic mi-a reglat mesele fără ca eu să mă chinui prea tare. Pentru că o regulă de bază când vrei să slăbeşti este să mănânci trei mese pe zi. Apoi să bei apă, multă apă, 2 litri de apă. Eu am băut apă, da nu 2 litri. Ei ştiţi că schema asta cu 2 litri pe zi are o treabă? Şi am observat. În zilele în care beau un litru slăbesc mult mai puţin decât în cele în care beau 2 litri. Toate practicile astea, deşi le ştiam şi erau uşor de aflat nu le-am putut face fără un nutriţionist. Pentru că vedeţi voi nu totul e să elimini lucrurile dăunătoare şi slăbeşti. Eu nu mănânc pâine de ani buni. Nu mai beau Cola de vreo 6 luni. Bine nu renunţasem la dulciuri, dar nu cred că ar fi avut vreun efect. Şi cu toate astea nu slăbeam. Aveam un prag peste care nu treceam în jos. Şi cu ajutorul nutriţionistului l-am trecut cam în 2 săptămâni. Acum vine un alt prag şi tot aşa până ajung la greutatea ideală. Ce va fi după, chiar nu ştiu. Dar până acum nutriţionistul nu m-a dezamăgit şi am încredere că şi după totul va fi bine, pentru că ştie ea ce să fac şi atunci... Poate vi se pare că acest nutriţionist este un moft. Poate voi reuşiţi să slăbiţi şi fără. Succes! ... la mine asta funcţionează. Şi ştiţi ce? nu m-a pus să fac foarte mult sport. Plimbări mai lungi cu Dea, poate. Mi-a zis aşa: când vei slăbi 20 de kilograme şi îţi va atârna carnea pe tine, vei alerga singură în jurul blocului... Sper să ajung la 20 de kilograme în minus şi vă scriu despre săli de sport:D