Din nou prin Florenţa - Il Porcellino, Ponte Vecchio, Casa di Dante

Dacă am ajuns în Italia era cumva inevitabil să nu ajung în Florenţa, la Alina şi Andrei. Aşa se face că într-o altă zi am vizitat câteva obiective din centrul Florenţei. Din punctul ăsta de vedere Florenţa se poate vizita foarte uşor şi cam fără bătăi de cap pentru că toate obiectivele sunt aproximativ într-o arie destul de mică. Bine trecând peste bătaia de cap cu parcările, dar aşa cum v-am spus şi data trecută cu o minimă căutare pe net găseşti parcări cam pe unde te interesează. Desigur parcări cu plată, dacă eşti mai zgârcit (părerea mea ar fi să stai acasă) şi doreşti să parchezi fără plată trebuie să ştii nişte reguli ca să nu rişti să rămâi fără maşină şi să plăteşti mai mult decât parcarea recuperarea ei.

Lângă o piaţă acoperită am găsit statuia acestui mistreţ. Tradiţia spune că mistreţul garanta comercianţilor veniţi aici corectitudine şi o bună vânzare. Astăzi turiştii pun câte un bănuţ în gura porcului care mai apoi cade în fântâna din faţa acestuia. Acest gest le garantează că vor reveni în Florenţa cândva în viaţa lor...

Tot tradiţia spune că trebuie să atingi botul porcului ca să ai noroc. Ei uite am făcut-o şi pe asta...după statuile din Praga de pe Podul Charles...ce mai conta o superstiţie în plus sau în minus...noroc să fie...

Apoi unde credeţi că am revenit? Pe Ponte Vecchio, desigur. V-am mai spus doar că este obiectivul turistic care îmi place cel mai mult în Florenţa...

Faţă de începutul anului când Podul abia mai stătea de turişti, acum era liber. Aşa se face că am putut admira magazinele de bijuterii în voie şi chiar am făcut şi cumpărături:D

Acesta este Ponte Vecchio

Piazza della Signoria unde am vizitat Palazzo Vecchio. Tot în aceeaşi piaţă pot fi admirate copii ale sculpturilor lui Donatello, copia lui David de Michelangelo, fântâna lui Neptun şi statuia lui Hercule.

Palatul este destul de interesant şi pentru prima dată m-am folosit de o legitimaţie de presă pentru a nu plăti intrarea. Cică aş fi putut face acelaşi lucru la orice muzeu de stat din lumea asta. Nu am ştiut până acum, dar dacă contextul şi locul o vor permite voi mai încerca şmecheria. Oricum intrarea era 10 euro.

Apoi pe străduţe cu magazine, unde din nou am încercat să îmi cumpăr ceva de la H&M, am ajuns la casa lui Dante Alighieri. Dacă Divina Comedie nu vă spune nimic atunci aveţi probleme. Dacă vă sună cunoscut ei bine el a scris-o. Bine Dante a fost mult mai mult decât un poet. S-a implicat în viaţa politică a Florenţei şi a sfârşit prin a fi exilat.

Casa lui Dante nu este chiar casa în care a trăit el ci doar o casă identică. Şi nu vă aşteptaţi să vedeţi lucruri ca în casele memoriale de pe la noi. Mobilă puţină, parcă totuşi era patul lui sau unul asemănător, lucruri puţine care să îi fi aparţinut, dar multe documente şi povestea vieţii lui. Taxa de intrare este 8 euro.

Foarte aproape de casa lui Dante se află o biserică în care este înmormântată Beatrice Portinari. Dacă nici de ea nu aţi auzit probabil că vă edificaţi în link-ul pe care l-am ataşat mai sus. Eu vă spun că Dante a iubit-o deşi nu a vorbit cu ea niciodată, iar în faţa acelei biserici se pare că s-au văzut cei doi în 1274. Chiar la intrare există un tablou care înfăţişează acea întâlnire.

Tot în acea biserică puteţi vedea până unde a ajuns nivelul apei în timpul inundaţiei din 1966.

Cam asta e tot ce am vizitat în Florenţa. Ştiu pare puţin, dar pentru că eram a doua oară în Florenţa a fost destul. Am mai scris despre Florenţa aici şi aici.