Ceremonia ness-ului

Nu cred că e oficială, dar ar trebui să fie. Mai ţineţi minte ness-ul? Da, ăla care se amesteca cu zahar şi se freca până îşi schimba culoarea... Nici nu cred că mai bea cineva vreodată ness frecat. Acum i se spune cafea solubilă şi mă mai păcălesc eu la automatele de cafea şi dau 1 leu pe el. Când eram mică mama mă punea să frec ness-ul până devenea aproape alb şi mai niciodată nu reuşeam să îl mănânc pe tot, aşa ca pe o cremă. Bine aveam porţii, cred că o jumătate de linguriţă de ness şi muuuult zahăr. Stăteam şi eu la taclale cu prietenele mamei şi mă dăceam om mare. Probabil că ness-ul era mai accesibil, pentru că nu îmi amintesc ca mama să fi băut cafea pe vremea aia...era nechezol, o treabă care nici măcar acum nu ştiu clar ce este... Acum am în casă vreo două borcane de ness şi în seara asta am încercat să repet figura. Eram singură, sunt mare şi nimeni nu îmi mai porţionează cât să mănânc, dar tot nu am reuşit să termin toată crema. Multă muncă pentru nimic...