Despre Eminescu

Nu ştiu ce şi cum se mai învaţă acum în şcoală însă eu una eram disperată de Eminescu. Fiecare an şcolar începea inevitabil la română cu Eminescu, Mihai Eminescu. Şi într-o idolatrizare idioată învăţam poezii şi comentam şi îmi părea că îmi place, că nu degeaba am ales româna în ciuda matematicii. Aşa că după ce am scăpat de liceu, credeam eu, că am scăpat şi de a-l comenta pe Eminescu. Ei bine nu. Pentru că ce credeţi că am aflat la primul curs de la jurnalism? că Eminescu a făcut ziaristică, nu facultatea ci a fost jurnalist, cum le place unora să îşi zică astăzi. Şi eu una am fost fascinată. Dintr-o dată poetul visător de Veronici se demitizase, era om. Militase pentru cauze naţionale şi avea o părere dincolo de codri de aramă (chiar dacă daţi o căutare pe google veţi găsi doar pensiuni cu această denumire şi nici măcar o menţiune despre Eminescu) şi păsărele somnoroase. Bine cu poveştile despre poezioare deochiate intrasem eu în contact tot în liceu, dar articolele lui Eminescu mi-au plăcut cel mai mult. De aia, dacă mai există publicate pe undeva, vă invit să le citiţi. Azi este 15 ianuarie, dacă vă întrebaţi cumva de ce scriu eu despre Mihai Eminescu. P.S. În fotografie este redacţia ziarului Timpul, la care a scris Mihai Eminescu. Este în Centru Vechi foarte aproape de Hanul lui Manuc şi este într-o paragină totală. Păcat...