Da, ştiu că veţi răde de titlu, dar pentru cei care cunosc frica mea de păsări este un titlu bine pus. Aşadar având în vedere că îmi e frică de un stol de vrabii sau că porumbeii totdeauna se adună în jurul meu sau că aceeaşi pasăre cu negru şi verde îmi asaltează balconul închis de vreo lună sau că de mică rândunelele se rătăceau de cuib fix în camera mea, atunci nu veţi mai râde. Eu încerc să nu privesc lucrurile ca şi cum "aş avea o problemă" ci pur şi simplu că îmi e puţin frică de păsări. Acestea fiind spuse mi-am amintit ieri, după ce am văzut ştirea cu păsările moarte din Constanţa, că pe drum spre Iaşi am văzut nişte păsăroaie. Am căutat pe internet şi pot fi ulii sau chiar şoimi, pentru că eu le văd fix la fel. Am vorbit cu nişte prieteni şi ei mi-au spus că în drum spre Oradea au văzut astfel de păsări, multe. Eu pe drumul european 85, de la ieşirea din Bucureşti până la Râmnicu Sărat, unde s-a pus ceaţa, am numărat vreo 80. Nu prea ştiau ele care e treaba cu maşinile şi planau foarte aproape de şosea. Pe două era să le şi lovim şi dacă cumva credeţi că e numai imaginaţia mea îl puteţi întreba pe Alin. Le-am făcut şi poze pentru că aşa cum v-am spus erau destul de multe. Şi din ce mi-am dat eu seama umblau în perechi, de două păsări sau de patru...
După cum puteţi vedea într-un copac desfrunzit se distingeau destul de bine
Aceasta este pasărea de mai sus mărită
Acum cunoscătorii de păsări probabil că au deja o explicaţie a fenomenului, dar pentru o fricoasă ca mine a fost perfect că nu a trebuit să oprim pe undeva prin câmp să îşi facă Dea nevoile:D
No comments:
Post a Comment