Azi sunt ceva mai pozitivă...poate pentru că m-am trezit cu imaginea asta pe geam, nu ştiu. Am renunţat să mai strig după ajutor şi am plecat să ma ajut singură. Este într-adevăr depresant să stai singură, să îţi rogi practic prietenii să ieşiţi undeva, dar pe bune dacă o să mai las să mă afecteze treaba asta... Am fost ieri la sală şi pentru prima dată de vreo două luni am scăzut sub o anumită greuntate, un prag să îi spunem peste care nu mai treceam. Bine este foarte posibil să ţină o zi sau două şi să revin sau este foarte posibil să merg tot în jos... Aseară am luat decizii capitale, pe care probabil că o să le aflaţi la timpul lor... de asta zic că este începutul unei noi ere... pentru mine. Ştiu acum ce aş vrea să fac şi vă rog să îmi fiţi alături.
No comments:
Post a Comment