Îndrăznesc să vă recomand acest film. Nu mă hazardez să spun că întregul film e de Oscar pentru că nu am văzut competitoarele, dar măcar eropul principal merită un premiu ceva. Filmul merită văzut numai şi pentru a vă familiariza cu frica de microfon sau cu îndrăzneala celor care vorbesc în faţa unui obiect mic şi rotund şi sunt auziţi de o grămadă de lume. Pentru că îţi trebuie puţin tupeu asta dacă nu cumva eşti bolnav cu capul şi nu îţi dai seama ce responsabilitate ai atunci când se aprinde beculeţul roşu. Nu am să vă mint, zilnic cei care sunt "în spatele microfonului" trec prin emoţii ca doar oameni sunt, tehnica e să îţi stăpâneşti acele emoţii până la limita nepăsarii, dar totuşi să nu treci de ea.
Apoi filmul mai merită văzut pentru subiect: regele Marii Britanii era bâlbâit. Vorbesc de Regele George al VI-lea, tatăl Reginei Elisabeta a II-a. Ei bine era bâlbâit şi când a fost nevoit să devină rege a trecut peste acest mic handicap cu ajutorul unui bun logoped. Cam ăsta este subiectul şi nu ar mai avea sens să vedeţi filmul, dacă îl povestesc eu aici.
Apoi merită să o vedeţi Helena Bonham Carter într-un film ce nici măcar nu aduce cu cele ale lui Tim Burton. Şi pentru că a venit vorba de Helena, care este soţia regelui, trebuie să vedeţi filmul ca să vă convingeţi că în spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.
Eu una habar nu aveam că faptele din film ar putea fi reale şi dacă sunt mi se pare că, casa regală a Angliei a făcut mari concesii prin lăsarea apariţiei acestui film, care uite că are mari şanse să ajungă la Oscar. Poate, aşa cum spuneam la început, măcar actorul principal câştigă ceva aşa cum Helen Mirren a luat un Oscar pentru un alt film care descoperea dedesupturile casei regale engleze...
No comments:
Post a Comment