Cred că cel mai aşteptat articol din Dublin de cititorii acestui blog este cel despre Guinness Storehouse, pe româneşte Fabricile Guiness (ştiu că nu e traducerea exactă, deci nu insistaţi). Eu una, ca nebăutoare de bere, nu înţeleg de ce acest muzeu se află printre primele 10 atracţii turistice din Dublin şi de ce nu a fost trecut la categoria "şi altele" ca Jameson Distillery, care e tot în Dublin şi e tot de vizitat. Probabil că băutorii de bere sunt mai numeroşi şi mai hotărâţi decât cei de whiskey. Ideea e că muzeul se află într-o veche fabrică de bere, dar se află totuşi în perimetrul actualei fabrici de bere Guinness. Aşa că mirosul care înconjoară muzeul şi zona este specific. Eu am ajuns să mă obişnuiesc şi să nu îl mai simt până la urmă, dar într-o primă fază era urât rău.
Aceasta este intrarea în muzeu fotografiată în prima zi din autobuzul turistic. Eu am zis că ajung la Guinness abia în ultima zi, dacă mai rămâne timp, doar că aşa cum v-am mai spus prima zi de vizitat era o luni, când muzeele erau închise. Aşa se face că după Castel şi cele două catedrale am descoperit că nu mai am ce vizita şi am luat autobuzul până la Guinness. Deci am vizitat Guinness Storehouse chiar din prima zi.
Trebuie să vă spun, că m-a corectat Alin după primul articol despre Irlanda, că berea Guinness nu este chiar ieftină nici în Dublin. El zice că e 4 euro un fel de pahar mai mare în puburile de pe lângă casa lui. Tot Alin spune, dar parcă v-am mai spus, că berea Guinness la halbă este mai bună decât cea îmbuteliată...
Acum că am terminat cu micile dichisuri să trecem la lucruri serioase. Guinness Storehouse costă de vizitat 15 euro, iar eu am avut o reducere de un euro pentru că am venit cu autobuzul turistic. Este cel mai scump muzeu pe care l-am vizitat eu şi surprinzător la magazinul muzeului articolele erau mai scumpe decât la magazinele de suveniruri Carrolls din centru de pe O'Connel. Cu toate astea cumpărau turiştii în draci şi cel mai mult cumpărau un fel de chestiuni din cauciuc ce se pun sub ţâşnitoarea de bere ca să nu curgă berea pe tejghea...nu am înţeles de ce şi tare mi-i că nu am să înţeleg vreodată...
Muzeul este unul foarte interesant chiar şi pentru mine. Pentru că am vizitat singură nu am poze cu mine în muzeu, deşi mi-ar fi plăcut. Am o singură poză neclară lângă statuia de mai sus, de altfel acolo începe vizitarea muzeului.
Într-o primă fază îţi sunt prezentate ingredientele din care este făcută berea Guinness şi ţi se spune că berea Guinness este maturată după 10 zile. Ajungi în biroul lui Arthur Guinness, ţi se arată procesul de fabricare a berii şi de transport, iar la unul din ultimele etaje se află o istorie a posterelor şi reclamelor Guinness. Acolo mi-a plăcut cel mai mult şi cred că am petrecut cel mai mult timp, din păcate era deja etajul al 5-lea sau al 6-lea, eram obosită şi acaparată de privelişte şi nu am făcut mai deloc poze, iar cele pe care le-am făcut sunt neclare pentru că nu am ridicat ISO la aparat...
Pe la etajul 3 ţi se arată cum se toarnă berea Guinness, că nu se toarna direct pe mijlocul paharului ci pe un perete al paharului înclinat şi după acea demonstraţie ţi se dă paharul cu Guinness. Eu ştiind că trebuie să mi se dea o bere m-am forţat să beau cam cât vedeţi în poza de mai sus, neştiind că abia la sfârşit mi se va da halba cu bere. Evident că la final nu am mai reuşit să beau nimic...
Vizita la Guinness Storehouse se termină în Gravity Bar, un bar circular care are doar pereţi de sticlă şi de unde poate fi văzut şi fotografiat Dublinul. Acolo am văzut eu singurele blocuri din Dublin. Se află după cum puteţi vedea dacă daţi click pe poză, la periferie şi nu au mai mult de 4 etaje.
Lipită de un perete al fabricii se află casa lui Arthur Guinness, el a fost şef berar şi a înfiinţat Fabricile Guinness şi a avut 21 de copii, cu aceeaşi soţie, din care 10 au ajuns la maturitate. El şi-a deschis berăria împreună cu fratele său, după ce au făcut rost de un contract de închiriere pe 9000 de ani a pământului pe care se află berăria.
Peste tot în Dublin vezi scris Guinness, aceasta este o altă fabrică sau o parte a celei iniţiale. Ideea e că există Teatrul Guinness şi că familia Guinness s-a implicat efectiv în istoria Dublinul. Dacă vă mai amintiţi un Guinness a reconstruit Catedrala St. Patrick pe care v-am prezentat-o ieri.
În ciuda îndoielilor mele iniţiale Guinness poate mai mult ca Jameson merită vizitată, chiar dacă vă scoate din bugetul de călătorii câte 15 euro de căciulă. When in Dublin...
No comments:
Post a Comment