Sunteţi nişte ipocriţi

Sunt extrem de revoltată pe cei care au plecat din România şi acum scuipa pe unde au trecut. Fraţilor plecaţi dracu şi nu vă mai uitaţi înapoi. Rupeţi legăturile cu părinţi, bunici, fraţi şi prieteni şi luaţi-o de la capăt... da gata. Ce rost are să amărăşti pe cei care au rămas? Adică suntem cu toţi conştienţi că în România e rău, că e corupţie şi sărăcie, că se fură pe stradă şi te muşcă câinii vagabonzi şi suntem conştienţi că oriunde e mai bine. Dar dacă eşti un amărât care a lucrat Dumnezeu ştie pe unde şi ai strâns din buci să ai o casă sau un rost în altă ţară nu îţi este permis să judeci, să arunci cu pietre, să jigneşti... Ce vină am eu că am rămas? şi cine îţi garantează ţie că punctul tău de vedere este cel bun? Cu ce sunt eu mai prejos că am reuşit în România? Dacă ai plecat din România, dar încă ai prieteni în ţară, încă te mai întorci la rude, încă mai ai legături mi se pare că eşti un porc tu cel care ne judeci în acest fel. Nu ne eşti cu nimic superior, ba din contră eşti cel care a renunţat, eşti cel care a uitat de unde a plecat, eşti un ipocrit... Am spus-o... P.S. Sigur voi fi înţeleasă greşit şi sigur voi inflama anumite orgolii, aşa că am să clarific măcar un aspect: postarea porneşte de la o persoană reală, de la un grup de persoane pe care l-am întâlnit recent. Sper ca printre prietenii mei adevăraţi să nu se afle persoane de genul celor descrise mai sus...