Ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea să ţi se îndeplinească...

Anul trecut pe 17 martie m-am întâlnit cu prietena mea şi am mers în centru vechi la Ziua Irlandezilor, apoi în Hard Rock Cafe cu aceeaşi ocazie. Ne-am distrat foarte fain, ca fetele. Am mâncat o supă dubioasă, de cartofi, şi un fel de plăcintă cu carne. Am ajuns acasă şi cu prima ocazie mi-am cumpărat un triplu cd cu cântece irlandeze, pe care l-am ascultat în neştire, de cred că mi l-a ascuns Alin, ca l-am găsit foarte greu acum. Era perioada filmului P.S. I love you şi în capul meu Gerard Butler nu era asociat cu un bătăuş plin de sânge, din 300 ci cu filmele siropoase de dragoste sau cu comedioarele uşoare. Ideea e că multe zile m-am imaginat în Irlanda. Cred că am şi scris pe blog sau poate doar am intenţionat să scriu... Nu ştiu...

Acum, am fost in Irlanda, am fost pe lângă Dublin şi ţara aia e exact aşa cum mi-am imaginat-o. Alin va sta acolo trei ani şi cum nu învârt mare lucru pe aici...ne mutam cu toţii în Irlanda, în Dublin... Am vrut să ne facem doar concediul acolo, am vrut să ne vedem măcar o dată pe lună, dar când s-au adunat deja două luni fără el, parcă mobila şi amintirile şi prietenii şi tot ce mă leagă de România nu mai au rost... Aşa că aia e. E decizia mea şi sper să o duc la îndeplinire... Şi mai sper ca peste ani să vorbesc de România aşa cum vorbesc acum de Iaşi şi de Moldova, fară urmă de ură ci doar cu regretul că nu sunt mai aproape de ea... Nu ştiu chestii organizatorice, ca data când... sau când...deci nu întrebaţi...