Am fost la teatru

Am ajuns să mă comport ca un om bolnav în faza terminală, la modul că fac pe ultima sută de metri tot ce nu am făcut în ultimii 6 ani de Bucureşti. Adică vizitez o grămadă de locuri, merg la teatre la care nu am fost, vreau la circ, intâlnesc oameni şi poveşti... Unul dintre aceste lucruri a fost să văd o piesă la Odeon şi a coincis cu dorinţa prietenilor mei, mari pasionaţi de tango, aşa că am ajuns la Un Tango Mas cu Răzvan Mazilu şi am împuşcat doi iepuri dintr-un foc. Teoretic ştiam la ce mă duc şi nu am plecat de acasă cu mari aşteptări...un spectacol de dans...nu unul de teatru clasic, un spectacol care se lasă mai greu înţeles, un spectacol mai greu de digerat, dar un spectacol fain. Şi faptul că la două ore după încă mai dezbăteam cu prietenii mei ce voiau cei doi dansatori să transmită, trebuie să fie de bine. Probabil dacă ai habar de tango le guşti altfel mişcările, dar ca un neiniţiat mie mi s-au părut magistrale şi destul de grele... Acum de Răzvan Mazilu probabil că aţi mai auzit, dar de partenera lui eu una nu ştiam nimic. Ei bine, mie ea mi s-a părut altceva... E totuşi greu să dansezi şi să mai şi joci teatru... Per total a fost o experienţă faină şi îmi pare bine că am trecut-o pe listă... Şi apropo de experienţe, ştiţi că vă recomandam cândva restaurantul Divan din Centrul Vechi? ei bine s-a prostit de tot. S-a mărit, dar personalul a rămas acelaşi. Aşa că eu nu am avut tacâmuri, pâinea a venit după aperitive, narghileaua a venit fără cărbuni, apoi cu prea mulţi cărbuni, un om cu un mop s-a plimbat printre mese...nasol...