Dacă ţi-ai făcut un copil nu eşti centrul pământului, iar progenitura ta nu are drepturi depline...

O zi faină în parcul din faţa blocului meu... Pentru că vreau să evit disputele şi pentru că vreau să o las liberă pe Dea, mergem în parc foarte dimineaţă sau pe la prânz. Cum era soare afară mamele cu copii împânziseră parcul. Clar Dea era în lesă, iar eu stăteam pe o bancă mai izolată... Şi totuşi erau copii interesaţi de Dea care se apropiau, poate îi aruncau şi un băţ, două... Era cumva linişte şi pace... Până toată atmosfera este intreruptă de un drac urlător şi evident toată suflarea îşi îndreaptă atenţia spre el... Progenitura voia să rupă flori din aranjamentul floral şi măsa aparent nu îl lăsa. Într-un final, adică după vreo 30 de secunde, îl duce de mânuţă şi îl aşează în stratul de lalele. Dracul începe să culeagă ca la măsa pe plantaţie, iar idioata se scuză: "e copil şi el, dacă nu îl lăsam nu mai tăcea"... Adică cum? Nu zic, nu am copii şi nu am experimentat faza îi dai orice doar să tacă, da stau stâmb şi judec drept. Azi vrea florile din parc, mâine vrea jucăria altui copil, poimâine vrea maşina altui om şi tot aşa... şi evident idioata de măsa găseşte scuze... Nu mai spun că după ce şi-a liniştit progenitura s-a aşezat pe o banca şi s-a preocupat de spargerea unor seminţe... P.S. Sper ca cititoarele acestui blog, care au copii să aibă înţelepciunea să înţeleagă ce am avut eu de spus aici...