Despre câinii maidanezi

Am fost întrebată recent de o reprezentantă a unui ONG ce se ocupă cu protejarea câinilor maidanezi şi nu numai, cum mă situez în disputa dintre eutanasiere şi castrare... Sincer, deşi mi se adresa ca blogger, nu cred că a căutat măcar pe blogul meu dacă mi-am exprimat vreodată părerea. Pentru că mi-am cam exprimat-o şi nu în modul favorabil... Ce i-am răspuns probabil că a şocat-o niţel pentru că, deşi interviul era telefonic, îmi dădeam seama că de la o întrebare la alta îi cam scădea entuziasmul. Cred că în capul ei se stabilise conexiunea: are câine este împotriva eutanasierii... Ei bine nu. Nu sunt dintre cei care merg cu capul înainte în lupta asta şi dacă am câine nu înseamnă că nu mă deranjează maidanezii, ba din contră. Dacă eu am ajuns să o plimb pe Dea pe o arie determinată, unde câinii o cunosc şi deci nu o latră şi nu o muşcă, înseamnă că maidanezii sunt o problemă. Şi nu aş avea nimic cu ei ci cu cei care îi adună în jurul blocurilor. La două blocuri distanţă de mine am numărat 6, unul mai fioros ca altul. Sunt câini care latră de la boschetari la oameni cu câini fără încetare şi care se antrenează unul pe altul care muşcă primul. Aş fi foarte interesată să ştiu cine deţine răspunderea pentru aceşti câini, cine la pune mâncare în cele 6 farfurioare roşii şi mai ales cine strânge după ei... Aparent nimeni, iar dacă unul dintre aceşti câini muşcă pe cineva cine e tras la răspundere? Aşa că vedeţi, nu vreau neapărat omorârea acestor câini, vreau să se înceapă treaba asta cu cap. Adică strângerea tuturor de pe străzi şi sterlizarea lor. Apoi eliberarea lor pe semnătură şi impunerea unor reguli. La modul îl ţii în casă sau dacă îl ţii în faţa blocului plăteşti gras tot ce face... Eutanasierea doar a celor bolnavi sau agresivi... Nu cer prea mult, cer să se înceapă cu cei de pe Strada Căminului...