De câte ori scriu despre Veliko Tarnovo am o strângere de inimă, că cu cât mai multe articole apar pe acest subiect este posibil ca Veliko să ajungă un fel de Valea Prahovei şi tot de câte ori scriu despre acest subiect mă gândesc că cei care fac coloane de maşini vinerea şi duminica spre Valea Prahovei nu ar înţelege ce e aşa de special la Veliko...
Ei bine, faţă de data trecută am găsit un Veliko înflorit şi înverzit şi deşi a plouat duminică şi nu a fost cine ştie ce soare a fost foarte fain. Aceleaşi servicii ireproşabile, aceleaşi multe lucruri de făcut, atât de multe încât am lăsat şi pentru data viitoare, aceleaşi străduţe mici şi întortochiate şi aceleaşi magazine de suveniruri, ba chiar mai multe şi mai îmbietoare şi cu şi mai multe suveniruri... Per total a fost un week-end reuşit, cum numai la Veliko Tarnovo se poate întâmpla...
De această dată nu am să vă mai plictisesc cu detalii din istoria localităţii pentru că le puteţi găsi pe wikipedia sau în postările mele anterioare, aici şi aici.
Cineva mi-a spus ieri, când îi povesteam entuziasmată de Veliko, că mie îmi place acolo pentru că îmi aminteşte de Iaşi... Ambele oraşe universitare acum şi foste capitale, pe timpuri, ambele micuţe şi drăguţe... OK poate ca arhitectură Veliko aduce a Sighişoara, dar ca importanţă...
Aşadar week-end-ul a început vineri seara după un drum de aproximativ 3 ore cu maşina din Bucureşti. Vă mai spun că vă trebuie aşa: taxa de pod 25 de lei şi rovinieta pentru Bulgaria 40 de lei. Am înţeles că dacă îţi cumperi rovinieta de la a doua benzinărie, un Shel, parcă, şi nu de la prima ar fi mai ieftină... Nu ştiu, ideea e că drumul naţional începe mult după a doua benzinărie şi aşa cum ştiţi rovinieta e doar pentru drumurile naţionale nu şi pentru cele din localităţi...
În fine, am ajuns seara la Veliko şi ne-am cazat la acelaşi hotel, Tarevet. De această dată am stat într-o cameră single, dar era destul de mare şi încăpătoare pentru mine şi Dea...
Când încă mai descărcam bagaje s-au stins luminile în partea veche a oraşului şi a început spectacolul de lumini. Aşa că pe fugă am înşfăcat trepiedul şi aparatul şi ne-am apucat să pozăm... Şi de această dată am prins spectacolul gratis, dar dacă doriţi să îl vedeţi sau orice alte informaţii doriţi despre spectacol puteţi obţine de la recepţia hotelului unde vă cazaţi...
Până am setat aparatul şi până l-am montat am prins prea puţin din spectacolul de 15 minute, iar în fotografia de mai sus se vede cetatea luminată în afara spectacolului, dar aşa ne-am dat seama că pentru acest spectacol se fac o groază de pregătiri, de exemplu v-am spus că se sting luminile stradale din partea veche a oraşului, în plus maşinile nu sunt lăsate să circule pe drumul de la poalele cetăţii... Totul organizat pentru ca turiştii să poată scoate o fotografie bună:D
După o noapte dormită pe jumătate, din cauza unui început de răceală, şi un mic dejun îndestulător am plecat pe străduţe spre Monumentul Dinastiei Asen, pe care îl ratasem data trecută...
Desigur că am făcut tradiţionala poză cu Ciocolateria cu ţestoasă...
Acesta este monumentul văzut de la unul dintre locurile special amenajate, iar până la el se ajunge un pic mai dificil pentru că nu sunt indicatoare...
Eu şi Dea lângă monument şi cu vechiul Veliko Tarnovo în spate
Lângă monument se află Galeria de Artă, era deschisă şi se vizita, dar cum eu nu mă omor cu arta...oricum în Veliko sunt multe muzee, undele dintre ele chiar interesante, dar din păcate le-am lăsat pentru data viitoare...
Veliko Tarnovo văzut de la monument
Cum v-am spus până la monument noi am mers ceva, aşa că Dea a obosit şi de câte ori ne opream ea se aşeza. De această dată am prins-o aşezată în aşa fel încât să nu strivească o păpădie:D
Un copac cu mărţişoare...de altfel erau mărţişoare agăţate în mai toţi copacii de pe lângă monument...nici acum nu m-am interesat ce e cu obiceiul ăsta, dar pare unul fain...
Monumentul Dinastiei Asen
Ca să nu greşesc am să denumesc această porţiune de oraş, zona comercială... E de fapt o străduţă, pentru care am găsit vreo trei denumiri, pietonală, plină cu magazine de suveniruri, restaurante, cafenele şi mici hoteluri
După ce ne-am încărcat cu suveniruri am mers la cetate. Intrarea este tot 6 leva, dar de această dată nu am mai mers spre dreapta ci spre sânga. Am descoperit ruinele a vreo 10 biserici, plus case, iar pe panourile amplasate acolo am putut vedea cum arătau diverse zone din cetate...foarte fain
O bisericuţă mică ce se vede din cetate, pe care mi-am dosrit să o vizitez, dar am lăsat-o pentru o altă dată...
Cetatea Ţareveţ...în depărtare se vede Catedrala Înălţarea Domnului
Din nou catedrala cu steagul Bulgariei (e ciudat că steagul este foarte mare şi e în permanenţă bătut de vânt şi totuşi nu e rupt) şi cu pomii infloriţi...
Seara am mers la unul dintre restaurantele din zona comercială, unde servirea a fost ireproşabilă, iar mâncarea extrem de gustoasă...
No comments:
Post a Comment