Trebuie să spun că şi acest abajur a fost o coproducţie Bucureşti-Dublin pentru că Alin mi-a sugerat să îl fac cu căsuţe cu geamuri mari prin care să iasă lumina...
În poza de sus făceam conturul căsuţelor
Şi apoi a început colorarea... Cică aş fi terminat 12 tuburi de wico, bine nu le-am început eu, dar cine a lucrat vreodată cu wico ştie că un tub aproape terminat este foarte problematic, pentru că face bule de aer şi cum s-a şi văzut la produsul final, nu poţi reuşi să spargi niciodată toate bulele, deşi am lucrat la patru mâini:D
Aşa arăta pe ultima sută de metri, când mai aveam doar pavajul oraşului meu în miniatură
Aşa arăta pus la uscat
Şi aşa arată abajurul terminat şi agăţat (cu foarte mare greutate şi lipsa de echilibru) în sufragerie
2 comments:
Vai, Raluca, cat e de fain!Sunt foarte invidioasa ca ai asemenea abajur :) E deosebit! Felicitari!!! Mirela.
Vad ca a avut asa de mare succes... si eu nici macar nu ma omor dupa wico:D
Post a Comment