Criza în Irlanda

Încă de când a plecat Alin, am cam înțeles că și Irlanda este în criză și recesiune și toate chestiile alea pompoase pe care nu le înțelegem, dar în mare și în Irlanda sunt șomeri și în Irlanda sunt oameni care nu își mai permit o chirie, o haină scumpă sau poate o mâncare mai altfel, dar spre deosebire de România totul e pe față...
Pentru că stau mai mult pe acasă (și am să vă spun curând, că nu sunt foarte îndârjită să îmi găsesc un job) mă uit la TV. Ei bine față de România, unde oamenii nu și-ar cumpăra o bluză de la Carrefour nici dacă ar fi faliți, aici la TV vine zilnic un stilist care recomandă ținute de la Tesco. Nu vorbesc aici dacă Tesco este mai ieftin sau nu decât Cora sau Carrefour, ce se găsesc în România, spun că avem o mentalitate greșită...
Apoi intru pe bloguri românești și românii încă mai visează la vacanțe în Bora Bora sau Mora Mora sau alte ținuturi unde numai biletul de avion este salariul tău pe 3 luni și știți ce, întră în cardurile de credit și pleacă în acele vacanțe... Nu zic că e rău, dar poate nu e chiar momentul, când joburile nu sunt tocmai sigure sau când poți să ai o micșorare a salariului la jumătate fix când te aștepti mai puțin... Și apoi, dacă nu am vizitat eu România, nu a mai vizitat-o nimeni. E rău cu serviciile, cu cei care încearcă să te fure, cu chelnerițe care așteaptă bacșiș fără să te servească măcar normal, dar România e frumoasă și nu e nici o rușine să te duci la munte sau în Maramureș sau în Deltă sau la Cazane și nu în stațiuni exotice. Și apoi litoralul bulgăresc nu e nici scump, nici nasol și dacă ții musai, ieși și din țară...
Nu zic că irlandezii nu pleacă pe plaje exotice, da poate e nițel de înțeles că aici e foarte frig, dar nu pleacă nu știu unde de să își cheltuiască tot bugetul... Bine Irlanda e si privilegiată de poziție. Cu doar 50 de euro ești în Spania sau în 5 ore cu feribotul ești în Franța și tot așa...
Vă spuneam că în week-end am dat peste o demonstrație ad-hoc. Ei bine, știți ce? oamenii ăia nu dansau, se vedeau problemele pe fața lor. Erau oameni care au ieșit în stradă de disperare și nu la o șuetă cu colega de serviciu în speranța că mai trece o zi de muncă... Și au manifestat în week-end, deci în timpul lor liber...ei când am să văd eu asta în România?
Nu mai spun că nimeni nu a vociferat că autobuzele nu au mai intrat în centru, deși nu era o manifestație anunțată... Poliția i-a condus pe manifestanți undeva în centru, unde cică s-au strâns mai multi și au scandat câteva ore...nu tu scandaluri, nu tu zile libere că s-a blocat centrul, nu tu autocare aduse din țară și, mai ales, nu tu dansul pinguinului și videoclipuri filmate între manifestanți...
Repet, nu zic că irlandezii procedează corect și românii nu, doar că în România afli de la prieteni că nu știu cine nu mai are job. Afli de pe bloguri că s-a mai închis un radio. Afli de la rude că nu știu unde au scăzut salariile. Sau, țipi ca prostul, cum făceam noi anul trecut pe vremea asta, că întârzie salariile sau că nu se mai dau... Totul e ascuns sub preș să părem că avem o viață mai bună. Nu avem și cred din ce în ce mai tare că la nivelul de acum al irlandezilor vom ajunge peste înca 20 de ani, dar putem conștientiza criza și chiar și asta e mare lucru...
Vă las cu câteva poze...nu sunt cine știe ce, dar sunt de la demonstrațiile de duminică din centrul Dublinului.
Raluca