După 6 ani de Bucureşti, viaţa a decis să ne întoarcem în Iaşi. Nu pentru totdeauna, ci doar pentru o săptămână ca mai apoi să plecăm pe meleaguri dublineze. Da până acolo am trecut prin, marea mutare. Adică am încărcat totul într-un camion şi am umplut casa părinţilor mei, de timp de trei zile ne-am chinuit şi tot nu am apucat să organizăm totul...
Aşa se face că vineri, ne-am trezit de dimineaţă, am împachetat ce am mai avut de împachetat, am predat apartamentul din Căminului şi duşi am fost.
Când făceam ultima inspecţie, să văd dacă nu am uitat ceva, Dea s-a urcat pe pat, aşa am reuşit să îi fac o ultimă poză în patul de care a dormit timp de trei ani:D
El este camionul cu toate lucruşoarele mele în el...se vede pe indicator că ne apropiam de Iaşi, unde timp de vreo două ore am descărcat şi am urcat în casă...este incredibil câte lucruri se strâng într-o casă...
Şi cum la Iaşi am nimerit fix în timpul Târgului Cucuteni 5000, despre care vă voi povesti mâine, nu puteam să ratăm o plimbare prin Copou.
Acolo am găsit un bătrânel care făcea poze cu Capra cu trei iezi. Ne-am făcut şi noi o poză, de dragul copilăriei, care fuge cu viteza luminii din amintirile noastre...
2 comments:
mai, capra aia cam are fata de cangur :)
ei si tu acum...erau niste capre impaiate, destul de prost, da asa arateu si pe cand eram eu mica...
Post a Comment