Turism în Dublin vs. turism în Bucureşti

Este adevărat că  nu am stat în cele două capitale la fel de mult timp, dar judecând după hoardele de turişti pe care trebuie să le fentezi în centrul Dublinului şi lipsa turiştilor în Bucureşti, eu zic că merită o încercare... Spuneam de hoardele de turişti, ei bine O'Connol street, un fel de Magheru, dacă e musai să compar cu vreo strada bucureşteană sau poate mai degrabă cu Victoriei, pentru că pe lângă magazine are şi sedii de diverse instituţii, oricum şi Magheru şi Victoriei sunt uriaşe pe lângă O'Connol. Poate de asta şi e aşa aglomerat, dar nu cred că e cazul. Dublinul este veşnic aglomerat în toate zonele turistice şi centrale... Să zicem deci că O'Connol e un fel de Magheru de la Unirea până la Universitate. Cred că e de fapt mai mic, dar să zicem. Ei bine la orice oră a zilei este aglomerat. Şi să nu credeţi că e plin de irlandezi, nu, e plin de turişi. Spanioli, în mare parte, francezi sau germani şi mai puţin nordici sau alte naţionalizăţi şi desigur asiatici, toţi fug între Penneys şi staţiile de autobuz sau să prindă autobuzele turistice. Şi acum, iarăşi să nu credeţi că oamenii ăia vizitează O'Connol, că la urma urmei în afară de poştă şi statui nu e nimic de vizitat, de fapt O'Connol e o arteră de trecere spre ceva sau spre autobuz. Ei bine dacă ar fi să facem o comparaţie, în centrul Dublinului sunt cam cu 10 mai multi turişti decât în centrul Bucureştiului. Adică la un turist ajuns în Bucureşti, ajung 10 în Dublin. Acum întrebarea: de ce? la care am să încerc eu să răspund.
Pai să o luăm cu începutul, adică cu agenţiile de turism. În Dublin, (dar poate e prea mic şi irlandezii nu sunt interesaţi de România) în centru, sunt câteva agenţii turistice. Am intrat şi nici o ofertă cu România. Nici pe site-urile pe care umblu, nici un banner cu oferte de tipul citybreak în Bucureşti sau în Maramureş sau în Moldova. Că vă asigur că e de ajuns un citybreak ca să revii în România, desigur cu condiţia ca totul să meargă şnur. Nu sunt, iar reclamele de pe Eurosport sau unde or mai fi nu îmi spun nimic. Acum poate Dublinul nu e neapărat punctul de plecare într-o excursie în România şi de aia nu au nici agenţiile de turism oferte. Poate în capitale mai mari, gen Londra, Madrid, Paris se găsesc şi aceste oferte. Poate.
Şi să zicem, că cum necum ajunge turistul în contact cu România. Am mai scris de lipsa ghidurilor de calitate, dar să zicem că e şmecher şi îşi ia informaţiile de pe net. De unde de pe net? eu una sunt totdeauna interesată mai repede de impresiile celor care au fost să viziteze ceva, decât de pagina oficială a obiectivului respectiv. Da, avem o pagină oficială. La o căutare pe google am dat de ea. E bună, e plină de informaţii, da e cuminte. Nu te atrage în nici un fel. Irlanda, are şi ea o pagină oficială. Din prima mi-a sărit un pop-up cu evenimentele de azi şi cu oferte. Poate nu vă plac pop-up-urile, da pe mine una pagina Irlandei mă atrage mai mult, deşi cu siguranţă are mai puţine informaţii decît cea a României. Dar aşa cum am spus, nu pun prea mult preţ pe pagina oficială a unei ţări. Eu totdeauna intru pe bloguri, pe site-uri cu impresii. Şi România are destule, dar e o mică problemă. Sunt în română. Bine acum aşa cum sunt bloguri româneşti or fi şi bloguri spaniole sau franceze care descriu călătoriile posesorilor lor în România. Nu am căutat, nu ştiu.
În fine să spunem că turistul nostru are excursia, achiziţionată prin agenţie şi are şi informaţiile de la cei care au vizitat Bucureştiul sau România înaintea lor. Da mă întreb va putea trece turistul nostu peste impresii de genul: taxiurile de la aeroport sunt mai scumpe decât cele din oraş sau şoferii de taxi sunt puşi pe căpătuială. Sau aveţi grijă la hoţii de buzunare, spre fericirea mea, acest sfat se află în toate ghidurile turistice de tip TOP 10 pe care le-am citit. Numai că una e să vezi într-un ghid şi alta e să citeşti aventura unui conaţional de-al tău rămas fără acte prin România. Bine acum asta cu furatul din buzunare e subiectivă, că pe mine nu m-au furat niciodată în Bucureşti, în schimb mi-a povestit Eliza prin ce a trecut ea în Barcelona, deci...
Să spunem că turistul nostru e aşa de dornic să viziteze România că îşi ia măsuri de precauţie, gen pune pe cineva de la hotel să vină să îl ia de la aeroport. Asta la hotelurile mari, da la cele mici? Din experienţă vă spun că eu, în nici o călătorie, nu am stat la hoteluri scumpe. Pe principiul că în camera de hotel petreci foarte puţin timp, deci ce rost are? Am căutat totdeauna să aibă internet şi baia în cameră. Acum hoteluri mici în centrul Bucureştiului eu nu ştiu. Sunt cele mari, Intercontinental, Capşa, Ambasador, da mici nu ştiu. Or fi şi nu le ştiu eu, de fapt ar fi bine să fie. Ştiu că există apartamente de închiriat fix pe Magheru, da cine ar vrea să stea pe Magheru şi apoi dacă mergi în cuplu, de ce ţi-ai închiria un apartament? Hoteluri mici erau în zona Obor, le ştiu că treceam pe lângă ele. Da erau soioase rău. Erau urâte şi tot ce îţi inspirau era prostituţie şi peşti. Bine pe Moşilor am trecut eu la un moment dat pe lângă unul decent, cu portar şi recepţie normală. Deci trebuie să fie şi hoteluri faine, mici şi ieftine şi în centrul Bucureştiului.
Spun centru pentru că deja ştiţi păţania mea în Praga, dar acum sincer în Dublin sunt vestitele B&B chiar şi la mine în cartier. Totul e să ai un sistem de transport bine pus la punct. Ei bine, Bucureştiul nu are. Nu poţi ajunge neam cu un singur mijloc de transport de la Gara Obor la Unirea. Şi dacă te împinge păcatul să schimbi, dacă ştii ce şi unde să schimbi, ai încurcat-o. Autobuzele nu vin la timp, sunt mai totdeauna pline, nu găsesti locuri pe scaune... Ei bine în Dublin nu prea e aşa. Autobuzele vin uneori mai devreme de fix, dar şi aşa ai panouri care îţi indică ce autobuz vine şi cam în cât timp. Oricum toate staţiile au un orar al autobuzelor, care, surprinzător, este repectat. Aşa că poate nu vin la 5 minute sau la 10, dar cu siguranţă vin. Şi vin şi sunt libere. De fapt, e drept, sunt şi supraetajate, deci mai mult loc. Aparent. Că pe platforma de jos sunt puţine locuri, iar sus nu e voie să stai în picioare. Oricum am văzut cazuri când şoferul nu lăsa oameni în picioare nici jos. La noi e la grămadă, cât mai mulţi cu atât mai bine... Aşa se face că ajungi transpirat şi murdar în centru şi cu nervii grămadă...
Şi ajungi în centru, că de fapt de aici am pornit. În Bucureşti fără un ghid nu te descurci.
Obiectivele turistice sunt foarte depărtate unele de altele. Nu le poţi atinge pe toate pe jos. De aia, zic, că e bine că s-au introdus autobuzele turistice şi în Bucureşti. Eu am mers cu astfel de autobuze, de tip hop on- hop off, mai peste tot. Sper ca aceste autobuze să se ridice la nivelul aşteptărilor şi ca după ce toţi meltenii se vor fi plimbat cu ele, să rămână turiştilor... Sper.
Apoi la capitolul obiective turistice, Bucureştiul, trebuie să admit, dă clasa Dublinului. Sunt mult mai multe şi mai accesibile financiar. Vă spun numai că intrarea în catedrale e 6 euro, pe când bisericile din Bucureşti pot fi vizitate gratis. Şi apoi nici 6 lei pentru intrarea la Muzeul Satului nu sărăceşte pe nimeni. Am impresia că la Muzeul Ţăranului e vreo 25 de lei, da şi această sumă e mai mică de 5 euro. În Dublin muzeele de stat sunt gratis, da în schimb la Guinness intrarea e 15 euro, la fel la Jameson... deci...
Am mai spus-o şi o repet, Dublinul se poate vizita liniştit în două zile, Bucureştiul nu prea. E un avantaj pentru capitala României şi nu prea. De ce nu prea? pentru că Bucureştiul nu e emblematic pentru România. Nu poţi spune că ai vizitat Bucureştiul, deci ai vizitat România. Nici în Irlanda schema nu se aplică, dar sunt ţări unde merge. Deci e de dorit ca turistul, ajuns în România, să iasă din Bucureşti. Doar aşa îi vom capta interesul şi vom genera bloguri admirative la adresa României. Şi cum iese din Bucureşti? am căutat excursii şi nu prea am găsit. Nu oi fi eu antrenată, dar dacă nu sunt eu... Şi nici nu am vrea ca turistul să ajungă la Căile Ferate Române. Vă spun eu că nu am vrea... Prin comparaţie, din Dublin sunt o muţlime de excursii de o zi, de două sau chiar de trei. Am cumpărat şi eu una şi normal că am să vă povestesc. Astfel de excursii sunt şi din Praga şi din Amsterdam şi din Londra şi cred că din orice altă capitală. Trebuie, deci, să fie şi în Bucureşti, acum dacă nu sunt e un mare, mare păcat, dacă sunt e de bine...
Ca să rezum, ce nu are Bucureştiul şi ce are Dublinul?
1. Oferte vizibile din străinătate
2. Site-uri şi bloguri cu informaţii şi impresii despre Bucureşti sau despre România, în engleză sau orice altă limbă de circulaţie internaţională.
3. Avioane low-cost care să îşi respecte călătorii. Nu am scris despre asta, dar e o diferenţă de la cer la pământ între Blue Air şi AirLingus...
4. Mijloace de transport corecte de la Aeroport în centru, deci fără taximetrişti jăcmănitori
5. Hoteluri ieftine şi curate în centru
6. Mijloace de transport directe din cartiere spre centru sau între obiectivele turistice şi centru. Să zicem că asta s-a mai rezolvat prin introducerea autobuzelor turistice.
7. Excursii de la o zi până la 4 zile în România, din Bucureşti.
8. Drumuri bune sau trenuri rapide
9. Hoteluri sau pensiuni decente în ţară. Şi asta e cumva rezolvată, dar eu am ajuns la cele mai bune pensiuni fără rezervare, pe principiul mergem acolo şi ne descurcăm cu cazarea. Turiştii străini nu merg niciodată pe principiul ăsta.
10. Evitarea comparaţiei cu Bulgaria, prin îmbunătăţirea serviciilor turistice. V-am mai povestit că în Bulgaria nu te deranjează nimic, totul e ok şi ţi se pune totul la dispoziţie la cele mai mici preţuri. În România ai parte de comportament acru de la vânzătoarea de supermarket şi până la recepţioneră. Nu te ajută nimeni pe stradă, iar în restaurante trebuie să te uiţi de două ori după scuipaţi, dacă ai ceva de comentat. Nici subiectul restaurantelor nu l-am abordat pentru că nu am fost în nici un restaurant în Dublin. Cât priveşte pub-urile dublineze ce se încearcă a fi copiate în centrul vechi sau oriunde în Bucureşti, vă spun, cu mâna pe inimă, că sunt mai civilizate în Bucureşti decât în Dublin. Plus că în Bucureşti, încă se mai fumează în interior, în Dublin nicăieri nu se mai fumează...
Cam asta ar fi tot. Sper ca acest cârnat de articol să fie citit şi de cine trebuie.
Raluca