We are going to the beach

Scuze, am lipsit o zi de pe blog, dar vă delectez azi cu nişte poze super faine:D... Eram foarte amărâtă când vedeam postările pe facebook ale prietenilor mei, care de la Vama Veche, care din Barcelona, care de la Eforie, Mamaia sau oriunde în lumea asta de la plajă... Nu neapărat de conceptul de plajă, stat şi prajit la soare, îmi era mie dor, ci de valuri, de mirosul ăla, de nisip şi de senzaţia pe care o ai când îţi înfunzi picioarele în el, de joaca cu apa, de adunat scoici...de toate astea care pentru mine înseamnă plajă... Şi totul s-a conturat în capul meu aşa de tare, că aproape voiam ca în alea puţine zile în care voi veni în septembrie în România, cum necum, să tragem o fugă până la mare... Imposibil, da căutam variante. Apoi mi-a picat fisa. Irlanda este o insulă, trebuie să fie undeva o plajă, poate chiar în Dublin. OK vremea nu e ca pe litoralul românesc sau ca în Spania, da nu îmi trebuie soare, nu îmi trebuie costum de baie, nu îmi trebuie lâncezit pe plajă până simţi că te plictiseşti... Mirosul îl simţisem şi în port, în Dublin şi cred că asta a fost chemarea... O plajă, da unde e o plajă??? Aşa că m-am apucat de bătut internetul şi am găsit, culmea, pe blogurile românilor care vizitaseră Dublinul: Malahide beach... Malahide, am scris de el aici. Am căutat şi e un autobuz care ne ia din cartier şi ne duce la plajă...prea frumos să fie adevărat... Aşa că sâmbătă pe la vreo 12 (nu vă impacientaţi că 12 în Dublin nu e chiar 12 din Mamaia, adică nu e ora la care ar trebui să pleci de pe plajă că te arde soarele) am plecat din casă. La 12.45 eram pe plajă. Cu puţine emoţii că pe site autobuzul zicea că te duce fix pe plajă, aşa că am trecut de castel, am trecut de satul Malahide, am trecut de cartierul rezidenţial şi părea că ieşim şi ne întoarcem spre Dublin, când plaja...
O să vedeţi şi din poze, plaja e destul de măricică, dar nu vă închipuiţi că veţi vedea aceleaşi imagini ca la Mamaia, că vremea nu e chiar la fel, deşi irlandezii, chiar şi copii, intrau în apă şi chiar stateau la soare, eu cu greu abia mi-am dat jos geaca...

Aşa arată capătul plajei dinspre staţia de autobuz...farul pe care îl vedeţi este de fapt casa cuiva...ce poate fi mai frumos?

Primul contact cu apa

O scoică ciudată...cel puţin la noi eu nu am văzut-o

Aceasta este plaja

Eu pe plajă, încercând să nu mor de frig...

foarte frig:D

Foarte aproape de far pe plajă apar aceste roci...mie îmi păreau vulcanice...

aceleaşi pietre

Monumentul celebrează primul zbor transatlantic ce a avut loc în 1930, iar avionul a plecat fix de pe această plajă. Săgeata ce iese din glob indică Steaua Polară, după care s-au ghidat navigatorii de mii de ani

La un moment dat a ieşit soarele şi am reuşit şi eu să dau geaca jos şi pentru că Alin s-a plictisit de făcut poze (a făcut vreo 20) m-am pozat singură cu telecomanda:D

Plaja văzută de la far

Peisajul din jurul farului...am înconjurat farul, am mers chiar până în punctul cel mai îndepărtat la plajei, a fost foarte fain şi am trăit exact sentimentul că aş fi fost pe plajă în România. Poate nu la Mamaia, poate la Vama Veche sau 2 Mai, undeva prin luna mai când nu te poţi dezbrăca, dar am adunat scoici, am intrat cu picioarele în apă, am stat pe plajă, am mâncat pe plajă, ne-am plimbat şi am mirosit...după vreo 4 ore am plecat spre Dublin, ne-am oprit în centru şi mi-am cumpărat de la Penneys o păturică de 5 euro, ca să stau pe terasă...şi chiar am stat aseară...azi e deja altă zi, e întunecat şi stă să plouă

Irish Weather...

Raluca