Ce aţi recomanda unui străin sa viziteze în Romania?

Recunosc că am venit în Irlanda cu idei preconcepute. După cât de prost am fost judecată şi tratată în Bucureşti, venind din Moldova, mă aşteptam ca în Irlanda să fie la fel. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi cumpăr o învelitoare la pasaport, ca să nu se mai vadă de unde vin, iar al doilea a fost să mă gândesc, dacă vreodată sunt întrebată, ce naţie sunt. Am trecut de la rusoaică la italiancă, prin englezoaică şi chiar grecoaică. Numai că atunci când sunt întrebată, pentru că evident că se vede pe faţa mea că nu sunt de aici, îmi vine natural să spun că sunt româncă. Şi momentul e penibil, că parcă mi-aş cere scuze, doar că irlandezii sunt din alt aluat. Nu prea judecă omul după naţionalitate ci după comportament, ceea ce mi se pare normal şi firesc.
Acum vreo săptămână la televiziunea de stat irlandeză a fost un documentar de o oră despre ţiganii care cerşesc în centrul Dublinului. Îi ştiţi cu toţii. Hoardele de ţigănci cu fuste lungi şi colorare care te înconjoară şi încearcă să îţi fure portofelul sau vor să te fraierească să ţi-l scoţi singur şi să le dai pomană. Trebuie să recunosc că îi pierdusem din vedere pe ţiganii de acest gen în Iaşi de prin anii 2000, dar se pare că i-am prins din urmă în Irlanda. Şi cum cu viza de America e greu, probabil că nu vor trece oceanul niciodată.
Ei, realizatorul documentarului s-a dus în centrul Dublinului, cu o cameră de luat vederi ascunsă şi a fost înconjurat de un grup de ţigănci şi cu toţii ştiţi urmarea... Şi în acelaşi documentar erau arătate casele unde stau ţiganii români şi cum ies la cerşit cam ca la serviciu, adică pleacă pe la 8 dimineaţa şi se întorc la 16. Şi realizatorul documentarului ia legătura cu un ţigan mai înstărit, care nu mai avea nevoie să cerşească şi îi explică ăla care e treaba. Şi pe limba noastră îl duce de nas şi documentarul se termină într-o notă optimistă, cum că ţiganii din Dublin nu sunt organizaţi şi ca cerşesc să mănânce şi că miturile cu 200 de euro pe zi făcuţi din cerşit sunt doar mituri...
Numai că respectivul documentar a fost comentat într-o serie de emisiuni. Şi realizatorii emisiunilor nu aveau nici o urmă de răutate. Ţineau să facă o diferenţă clară între ţigani şi români (ceea ce m-a bucurat) şi între cerşetori şi hoţi, membrii ai aceleiaşi etnii.
La fel se întâmplă cu cei care mă întreabă, destul de des, de unde vin şi află că din România. Toţi spun că ştiu doar lucruri frumoase despre ţara mea şi că ar vrea să o viziteze.
Aşa că ajung la întrebarea din titlu: ce aţi recomanda unui străin să viziteze în România?
Eu l-aş lua de la aeroport şi l-aş duce prima dată în Muzeul Satului să îşi facă o impresie despre ce am fost şi ce am ajuns. Apoi l-aş urca în maşină (nu tren că ne facem de râs) şi l-aş opri pe Transfăgărăşan, apoi în Maramureş, apoi în Bucovina, Delta Dunării, Cazanele Dunării şi l-aş trimite înapoi în ţara lui. Voi ce aţi vizita?
Raluca