Sâmbătă ne-am trezit ca boierii pe la 9 si pe la 11 ne întrebam "ce facem azi?" nu plănuisem nimic, nu mă informasem de nici un loc nevizitat, nimic. Deşi în fiecare week-end am zis noi că ieşim din Dublin, ei uite că sâmbătă mi-a ieşit complet din cap ieşirea (trebuie să îmi amintesc să mai trec pe la centrul turistic să mai iau pliante şi idei).
Văzusem eu cu ceva timp în urmă pe un blog românesc ceva cu Bray şi cu Don Logaire, da îmi aminteam vag, nu mai găseam blogul...ştiam doar că respectivii au mers cu trenul. OK gara ştiam unde e aşa că am plecat în cea mai îndepărtată localitate dintre cele două, Bray. Cu trenul, vreo oră de mers, un bilet familial 10 euro, pe sistem hop-on, hop-of. Altfel biletul până la Bray e în jur de 4 euro de persoana, doar dus. Mare afacere asta cu biletul familial... În fine.
Înainte de a pleca intru pe tripadvisor să văd totuşi ce e în Bray, cică interesant ar fi doar capul Bray care se escaladează, e o panta de 250 de metri, da se urcă uşor.
Am plecat de acasă, am ajuns la gară, am luat bilete, ne-am urcat în tren, am ajuns la Bray şi ne-am uitat împrejur. Am ochit rapid dealul de 250 de metri şi am pornit pe străduţe spre el. Am ajuns la o plajă pietroasă, am făcut poze, am văzut o cărare, am pornit pe ea şi am mers şi am făcut poze şi iar am mers şi alte poze, până am găsit un indicator cu Greystones 3 kilometri şi că am parcurs deja 3 kilometri. Mă lung totuşi dealul ăsta de 250 de metri...
Am mai mers puţin şi ne-am prins. Greystones (pietrele gri) e o localitate şi nicidecum pietrele pe care le văzusem noi în vârful dealului de 250 de metri. Aşa că dacă tot mersesem mai bine de jumătate din drum am continuat şi ne tot întrebam cum ajungem înapoi, că pe jos era exclus.
Am ajuns la Greystones, am făcut poze, am găsit gara, ne-am urcat în tren şi tocmai când voiam să ne reîntoarcem în Dublin am realizat că noi aveam bilet hop-on, hop-of, adică puteam coborî oriunde. Aşa că am coborât la Dun Logaire unde era un fel de festival, unde am mâncat hot-dog pe grătar, unde ne-am plimbat pe o faleză, de unde am văzut că există cel puţin două biserici faine, demne de vizitat. Am zis că vom reveni, ne-am mai plimbat niţel, am luat trenul şi am ajuns în Dublin.
Cum sunt azi(articolul a fost scris luni)? încă mă mai pot mişca, da ieri am fost imobilă toată ziua. Abia spre seară, după două frecţii cu Bengey şi un duş am reuşit să mă mişc prin casă şi să mănânc clătite:D
Ciudat e că nu am febră musculară şi că nici pe parcursul celor 6 kilometri nu m-am simţit obosită, dar m-au durut apoi încheieturile şi genunchii şi spatele de mergeam ca moşii
Plaja din Bray şi dealul de 250 de metri la care nu am mai ajuns
În depărtare se vedea capul Howth
Nu e Dublin Weel ci e Bray Weel
O scenă din filmul Păsările
Plaja din Bray văzută de pe lângă deal
Ne îndepărtam din ce în ce mai tare de Bray
Spuneam că ce fain ar fi să mergem cu trenul pe acolo...de unde să ştim că vom merge?
Malul stâncos care ne-a fascinat şi ne-a făcut să continuăm drumul
Malul, tunelul şi o bucată de mare
Acolo departe e Anglia:D
Acesta este indicatorul care ne-a lămurit că mergem greşit...
Şi foarte aproape de indicator am găsit priveliştea asta...acolo trebuia să ajungem noi...
Şi am ajuns, doar că banca era ocupată de o pasăre...da am gonit-o:D
Din spatele dealului ăla veneam noi...
Raluca
No comments:
Post a Comment