Alegerea unei firme
Aşa cum v-am mai spus am cercetat vreo trei săptămâni posibilitatea de a ajunge la cele două obiective. Cum deocamdată nu avem maşină varianta pe cont propriu a căzut, aşa că o excursie organizată a fost singura soluţie. Sunt două site-uri mari care organizează excursii din Dublin, dar sunt mai multe companii. Dacă sunteţi deja în Dublin vă puteţi duce la Tourist Information Center peste stradă de intrarea la Trinity College, dacă doriţi să vă cumpăraţi excursia de acasă sau nu aveţi timp de biroul turistic acestea sunt site-urile: http://www.paddywagontours.com/ sau http://www.giantscausewaytours.ie/. Costul excursiilor este asemănător 69 de euro de persoană. Iniţial am vrut să mergem cu Paddywagon, că mă atrăgea site-ul, plus că tot acolo sunt şi excursii de două zile la aceleaşi obiective. Eu îmi imaginam că vizitam podul într-o zi şi trecătoarea în alta, dar nu. O zi e dedicată drumului până în Irlanda de Nord, desigur se mai vizitează şi alte obiective că doar între Dublin şi Belfast sunt doar 3 ore. A doua zi seamănă perfect cu excursia de o zi, doar că probabil nu vă treziţi la 5.
În final am ales Giants Causeway Tours pentru că mi s-au părut mai profesionişti. Asta a fost alegerea mea, bună sau rea, aia e. Abia în autobuz am realizat că la cei pe care i-am ales era inclus preţul podului, deci nu asta a favorizat alegerea.
Plecarea
Aşadar, excursia a început la 6.30 la Biroul Turistic. A fost un moment de panică pentru că noi nu am printat biletul, am mers doar cu actele şi pentru că în faţa biroului se adunaseră vreo trei autobuze care mergeau în Irlanda de Nord şi noi nu eram pe nici o listă. Ne-am mai liniştit când am realizat că nu eram singurii în această situaţie şi după o jumătate de oră de nervi a venit un tip blând şi nevinovat şi ne-a recuperat. Era şoferul şi existam şi noi pe o listă, cu numele scris greşit, da existam. Cum toate autobuzele turistice pleacă din acelaşi loc am văzut că cei de la Paddy foloseau un microbuz, în timp ce noi aveam ditamai autobuzul. Cred că eram vreo 70 de oameni. Din această cauză cei de la Paddy s-au îmbarcat mult mai repede şi au ajuns mult mai repede la obiective, deci au salvat timp. Acum v-am spus că am făcut o greşeală sau nu, chiar nu pot să mă pronunţ.
Excursia
În fine, pe la 7.15 am plecat din centru. Şoferul, care era şi ghid, ne-a mai povestit câte ceva despre monumentele pe lângă care treceam şi uşor am ieşit din Dublin. Am făcut vreo două ore şi jumătate până la Belfast, dar nu vă speriaţi, după vreo oră am făcut popas de cafea la o benzinărie, iar după o altă oră am stat într-un sat pescăresc. Superb. Deci dacă aveţi probleme cu vezica, nu trebuie să vă speriaţi de excursia de o zi.
Larne
Aşa, cafeaua la benzinărie a fost una bună, dar banală, în schimb în satul pescăresc a fost o fericire. Se cheamă Larne şi este punctul de pornire a celei mai faine şosele pe care am mers vreodată. Bine în afară de Transfăgărăşan şi Valea Oltului, cu care nu există grad de comparaţie pentru că şoseaua de care vă vorbesc este pe malul mării. În satul pescăresc am avut de pierdut vreo 40 de minute, timp în care am explorat un mic port.
După Larne, următoarea oprire a fost la Carrick-a-Rede, despre care v-am povestit acum două zile. Pentru cei care nu au răbdare să citească articolele anterioare sau ajung pe acest articol de pe google, am să reiau. Aşadar, Carrick-a-Rede este o punte de 20 de metri suspendată la o înălţime de 30 de metri. Este o punte de sfoară, dar nu vă speriaţi pentru că posibilitatea de a cădea în gol este minimă. Merită să treceţi puntea pentru peisajul de pe insula pe care ajungeţi şi pentru liniştea din jurul vostru. Chiar dacă este plină de turişti şi e imposibil să nu ai un necunoscut în poză, pe insulă este destul de linişte. Eu m-am simţit foarte bine.
Vedere de pe insulă
Una dintre peşterile de la baza ţărmului
Cine nu ar vrea să stea în căsuţa care se vede în depărtare?
BallintoyCând am terminat de vizitat puntea, în satul din apropiere (la aproximativ un kilometru şi jumătate de punte) am mers la masa de prânz. Într-un micuţ restaurant unde o supă cremă şi un sandwich tăiat în patru au costat aproximativ 10 euro. Trebuie să vă spun aici că la firma de unde am cumpărat noi excursia exista posibilitatea să îţi achiziţionezi şi masa în preţul excursiei, dar era mai scump cu aproximativ 25 de euro de persoană. Aşa noi cu 20 de euro am mâncat amândoi. După masă am intrat într-un magazinaş cu suveniruri, pentru că nu am mai avut timp să ajungem la magazinul de lângă punte. Acolo am descoperit un omuleţ foarte interesant care considera că viaţa la ţară este fericirea supremă şi că cei care trăiesc la oraş sunt cei mai nefericiţi.
Giant's Causeway
După masă am pornit voioşi spre Giant's Causeway, despre care am scris ieri. Reiau. Peisajul este super, dar din păcate nu am avut timp să ne plimbăm în voie aşa că cel mai probabil vom reveni cu maşina proprie şi cu Dea. Abia aştept. Giant's Causeway s-a format la contactul lavei vulcanice cu apa mării Irlandei (Irish Sea), când apa s-a retras s-au format crăpăturile pe înălţine pe care le vedem şi azi. Eu una prefer varianta de poveste, cea cu gigantul Fin MacCool care a construit trecătoarea pentru a înfrunta un elt gigant din Scoţia. Situaţia a fost salvată de soţia lui Fin, iar dacă vreţi să citiţi povestea se găseşte la finalul articolului de ieri. Şi desigur sper ca vreodată în viaţă să vizitez şi capătul celălalt al trecătoarei, cel din Scoţia unde există şi Fingal's Cave, despre care am citit că e de poveste:D
adunătura de pietre hexagonale care formează capătul irlandez al trecătorii
Golful care mi-a plăcut chiar mai mult decât pietrele hexagonale.
În drumul dintre trecătoare şi Belfast am oprit pentru 5 minute pentru a face o poză Castelului Dunluce. Se spune că după acest castel s-a inspirat C.S. Lewis când a descris în Cronicile din Narnia Castelul Cair Paravel. O altă poveste legată de castel este cea despre prăbuşirea întregii bucătării a castelului, într-o seară în mare cu tot cu angajaţi. Castelul a fost asediat de britanici în secolul 16, ca în secolul 17 să fie părăsit şi să se degradeze până la nivelul la care este azi.
După trecătoare a urmat un popas de o oră la Belfast. Trebuie spus că orăşelul mi s-a părut liniştit, deci fără motivele de panică descrise de prietenii mei. Bine acum ne-am plimbat doar pe o stradă mare şi nu am vizitat nimic, deci nu pot spune că am vizitat Belfastul sau că măcar am înţeles ceva din acest oraş. A fost fain că eu îmi căutam şosete că le udasem la trecătoare pe ale mele şi nu am găsit, deci în mare am vizitat doar magazine gen Centra, Tesco Express sau Spar.
Am văzut totuşi Opera, o biserică faină şi un pub fain, The Crown Bar.
Monumentul dedicat Femeii Lucrătoare Necunoscute, din faţa Gării
The Crown Bar
Hotel Europa, unul dintre cele mai împuşcate hoteluri din lume
Opera din Belfast
Cam asta e cu excursia de o zi în Irlanda de Nord, din Dublin. Pentru că am găsit mai multe excursii, articole ca acesta vor mai fi. Oricum, cred că am spus asta de o mie de ori, dacă aveţi în plan o vizită în Dublin, luaţi în considerare şi excursiile de o zi. Vă garantez că nu veţi regreta.
Raluca
No comments:
Post a Comment