Acum o lună am ajuns în Dublin, plină de speranţe şi de vise şi de locuri pe care voiam să le văd şi să le simt. Şi multe dintre treburile astea s-au materializat, cât despre vise, de aia sunt vise, ca să îţi ţină nopţile ocupate.
Irlanda m-a fermecat iremediabil şi dacă aş fi fost pusă să aleg o ţară în care aş fi vrut să plec din ţara mea, nu aş fi ales mai bine. Mă încântă relieful, nu mă omor cu vremea, îmi plac clădirile, îmi plac oamenii, îmi place că sunt veseli ca românii în vremurile bune, îmi place că sunt primitori şi deschişi şi vorbăreţi şi după o lună nu îi mai consider chiar urâţi...deşi mai sunt unii...
Visez să ne închiriem o casă frumoasă şi luminoasă, să o aducem pe Dea şi să vă aşteptăm pe voi toţi, cei care vor dori să ne viziteze. Visez să îmi fac un atelier de hand made, în care să meşteresc şi din banii câştigaţi din meştereală că cutreier Irlanda şi apoi lumea. Mai visez şi la o colaborare cu un radio, da e aşa un vis irealizabil că aproape îmi e frică să îl mai visez. Şi mai am un vis ascuns, da e aşa de ascuns şi de îndepărtat că îmi e teamă că dacă îl spun îl stric, aşa că mai bine îl ţin pentru mine:D
Sper să fie bine în continuare şi sper să mă acomodez aici şi Irlanda să mă primească.
Raluca
No comments:
Post a Comment