Home is where your dog is

and my dog is in Romania:D.
Gata asteptarea s-a terminat, în două zile (patru) plecam spre România să ne aducem odorul. E ciudat cum au trecut aceste două luni, că parcă a fost o singură zi mai lungă. Nu au fost luni spectaculoase şi în afară de a vizita o grămadă de chestii nu am făcut mare lucru.
E la fel ca mutarea din Bucureşti, am aşteptat-o jumătate de an şi când a venit nu ne-am dat seama cum au ajuns lucrurile noastre în sufrageria de la Iaşi. Bine ne-am dat seama, dar comparativ cu lunile de aşteptare mutarea s-a petrecut în câteva ore.
Nu vă promit că pot scrie de la Iaşi sau de pe drum, că ar fi prea mare bătaia de cap cu ataşatul pozelor, dar dacă pot scriu fără poze şi detaliez după.
Acum mare problema e drumul de întoarcere România-Ungaria-Austria-Germania-Franţa-Anglia-Irlanda, va fi dificil, dar şi frumos şi eu sunt expertă la făcut poze din mersul maşinii:D
Aşa că ce va fi va fi, important e că ajung la Dea şi o lămuresc că nu am părăsit-o. Atât cât pricepe ea, sigur şi-a dat seama că nu mai suntem cu ea şi oricât i-aş fi povestit eu în Bucureşti, nu cred că s-a prins că despărţirea nu e de lungă durată. Aşa că să vedem ce va face când ne vede pe amandoi.
I-am luat ciocolată şi nişte treaturi noi, pe care nu le-am văzut în România, sper să nu mi le oprească pe aeroport:D
Aia e, vin în Românica:D