Irlanda - Avoca, Wicklow

M-am luat cu tot felul de chestii şi am uitat să vă povestesc unde am fost în week-end. Am fost la Avoca, un mic sătuc din munţii irlandezi renumit, în mare parte, pentru ţesăturile de acolo. Am vizitat atelierele unde se ţeseau diferite treburi şi am mâncat o supă bună şi caldă la restaurantul de lângă.
Eu mă cam dau în vânt după treburile astea mici de vizitat, cum au fost morile de la Skerries şi acum Avoca. Mă încântă nu numai că nu şi-au aruncat tradiţiile, ba chiar le cultivă şi chiar aduc profit. La Avoca veneau autocarele cu turişti, unul după altul...
Celor care au mai mult de o săptămână de omorât prin Dublin, le recomand să meargă la Centrul Turistic de pe strada Suffolk şi să caute pliante undeva în stânga intrării. Mie mi-au atras atenţia cele mai necolorate şi mai nepretenţioase. Aşa am găsit şi Skerries şi Avoca.
Ţesătoria (am să o numesc aşa) e spectaculoasă pentru un om care nu a văzut în casă sau la ţară războaie de ţesut încă funcţionale, mi-a plăcut cum miroseau firele, mi-a plăcut să le privesc şi să le pipăi şi chiar dacă preţurile obiectelor ţesute acolo mi se păreau fantastice, am să îmi cumpăr şi eu cândva măcar o păturică. Acum am plecat cu un borcănel cu marmeladă din portocale...o bunătate...şi cu vederi.
Mi-a plăcut atomsfera ce înconjura locul şi mi-a plăcut sătucul de-a întregul. Mi-a plăcut că nu aveau taxă de intrare, dar odată ajuns acolo era imposibil să nu laşi un bănuţ în magazin sau la restaurant.
Mie mi-a plăcut la Avoca, iar magazinul firmei, din Dublin merită vizitat cu aparatul la ochi, atât de fain este :)

Firma unei maşini de ţesut

O maşină ce făcea covoraşe

Zona pe unde se puteau plimba vizitatorii, în timp ce înăuntru se lucra, era delimitată de această bandă roşie, iar oiţele din lemn îmbrăcate în fire cică te ghidau sau ceva asemănător

O mulţime de fire din care ieşea un covor

Nu ştiu ce ţesea maşina respectivă, dar mi-au plăcut culorile

În depozitul de fire...erau puse pe culori şi pe tipuri de fire

Cel din mâna mea semăna cu cel din care Eliza mi-a tricotat fularul pe care îl port la gât

O păturică asemănătoare am vrut să îmi cumpăr şi eu, dar era 39 de euro, în condiţiile în care una la fel este în Dublin până în 10 euro

Pârâul ce trecea prin curte. Ce mă enervează maxim la Irlanda e că nu prea iese cerul în poze, iar dacă setez să iasă norii nu mai ies culorile...

Restaurantul

Locul pentru fumători

Acelaşi pârâiaş doar că din alt unghi

Acum că am prins drag de astfel de locuri de vizitat am să mai caut, deja am planuri. Următoarele vor fi o mică distilerie şi o fabrică de ciocolată. Toate la timpul lor...

Raluca