Păreri preconcepute despre irlandezi

M-au indignat şi probabil vor continua să o facă părerile preconcepute despre irlandezi. Un comentariu, de la evident un anonim, mă certa că ce tot îi ridic în slăvi pe ăştia că a fost el (deşi am vagi bănuieli că e o ea) în Irlanda şi i-a văzut şi că sunt proşti şi beţivani şi roşcovani (ca şi cum asta ar fi chiar o trăsătură negativă) şi că românii noştii sunt de o mie de ori mai tari şi deşteţi şi ce mai vreţi voi... Şi că dacă doar o ţară m-a primit şi pe mine acum mi se pare că e cine ştie ce...
Comentariul, ca toate cele nesemnate, a ajuns întâi la mine şi evident că l-am şters. Aici e casa mea online şi cum nu permit în casa reală să se intre chiar cu bocancii şi să fiu insultată nu permit nici aici. Vii cu argumente, discutăm. Ai o identitate asumată s-ar putea chiar să îţi răspund frumos, da nu orice frustrat care a învăţat ce face butonul din stânga al mouse-ului poate să spună orice. Nu aici.
Aşa, acum că m-am descărcat, să revenim. Am observat chiar şi la unii prieteni, despre care ştiu sigur că nu au călcat vreodată în Anglia, de Irlanda nici nu se pune problema, că au păreri preconcepute despre irlandezi. Aşa cum poate am şi eu despre francezi, dar mie mi se cam confirma zilnic în autobuz, în excursii şi tot asa... În fine voi merge în Franţa şi voi recunoaşte pe blog, dacă m-am înşelat.
Eu nu laud irlandezii ca şi cum ar fi mai buni decât românii, ba chiar mă întreb cum de ei reuşesc şi noi nu? Şi dacă citiţi blogul ştiţi de faza cu "două creiere"... Şi voi continua să mă întreb probabil cât voi sta aici, cum de în Irlanda se poate şi în România nu. Că suntem la fel, au şi ei puturoşii şi corupţii lor şi ei se plâng de servicii şi de relaţia administraţiilor publice cu cetăţeanul şi ei spun că învăţământul a scăzut grav în ultima perioadă şi la ei sistemul sanitar cică ar fi la pământ...aşa că nu prea aş avea de ce să îi laud şi nici nu mi se pare că o fac. Scriu ce scriu ca să vadă şi ultimul om care citeşte acest blog că realitatea e alta şi e mult mai vastă decât ce vedeţi voi la televizor sau ce citiţi în ziare...
Aşa o primă părere ar fi că sunt rudele sărace, ba chiar slugile englezilor. Mă aşa o fi, nu am studiat mai deloc istoria lor şi chiar din punct de vedere istoric nu aş şti ce să răspund. E clar că nivelul de trai şi politica lor au fost în general influenţate de apropierea de Anglia, numai faptul că au o inflaţie mai mare chiar decât a Spaniei şi încă nu aţi auzit nimic nasol de Irlanda cred că se datorează Angliei.
Apoi că sunt beţivani. Cred că am mai spus-o de o mie de ori. Nu sunt mai beţivani decât românii. Cel puţin eu una nu i-am văzut cu alambicul în curte, deşi e drept că îţi poţi cumpăra o maşinărie de făcut bere de la supermarket. E adevărat că au cultura pub-ului, adică merg la pub aproape în fiecare seară şi merg chiar şi femei singure, ce nu se află acolo la agăţat, numai că în apărarea lor, irlandezii nu se întâlnesc acasă la câte unul să gătească sau să joace jocuri. Nu ştiu încă de ce, dar aşa e. Apoi nu prea sunt lăsaţi să se îmbete ca nebunii şi în patru luni am văzut doar un singur om beat de se clătina pe stradă...
Irlanda este periculoasă, cu IRA şi alte drăcovenii, despre care dacă intri în amănunt nici măcar unul nu va şti să îţi răspundă. Recunosc că în anumite zone e un pic mai ciudat, chiar şi în Dublin, dar cine sunt eu să judec, nici măcar în Ferentari nu am avut curaj să intru, deci... În rest oamenii sunt paşnici şi nu stau cu puşca pe spate la bar cum am mai auzit...
Că sunt posaci din cauza ploilor şi că vorbesc o engleză stricată. Astea sunt cele mai ilare caracteristici negative atribuite irlandezilor de cei din jurul meu. Mă posaci nu sunt chiar deloc şi dacă ştiţi miturile cu spiriduşi şi zâne sau ascultaţi muzica irlandeză nu prea poţi spune că sunt posaci. Mie mi se par la fel ca noi. Poate au pofta aia de viaţă pe care şi românii o aveau înainte de criză, dar atât.
Cu engleza aţi cam nimerit-o. Alin zice că încă nu înţelege cam 30 la sută din ce vorbesc unii irlandezi, în general cei care nu prea au beneficiat de educaţie. Electricianul care ne-a reparat caloriferul, de exemplu vorbeşte cu nişte accente greu de perceput pentru o ureche neantrenată, la fel şi unele vânzătoare sau chiar unii şoferi de autobuz, dar apoi nici românii nu vorbesc engleza curată când vin aici. La fel ca şi noi, irlandezii au o limbă, irlandeza care e un pic ciudată şi greu de învăţat, dar (iarăşi) apropierea de Anglia a dus la introducerea englezei ca limbă oficială. Ei imaginaţi-vă că se face aceeaşi chestie în România, cum ar vorbi baba Leana din Satu Nou judeţul Iaşi engleza?
Sunt şi alte păreri pe care le-am cules de-a lungul timpului, dar nu mi le mai amintesc. Eu zic aşa: citiţi în continuare blogul meu, veniţi aici dacă aveţi ocazia, vedeţi cu ochii şi sufletul vostru ce şi cum şi apoi dezbatem subiectul în jurul unei fripturi la cuptor sau a unui humus la lipie.
Raluca