Vorbesc despre cizmele de cauciuc pe care mi le-am cumpărat anul trecut şi a căror poveste v-am spus-o
aici. Deşi am pornit şi eu în viaţă cu bagajul care spune că cizmele de cauciuc se poartă doar la ferme, că îţi strică piciorul, că nu ţin cald sau că transpiri în ele, că sunt din plastic şi sunt inestetice, mi le-am cumpărat în disperare de cauză când mi-am udat dincolo de limita purtării bocancii mei preferaţi, verzi şi ghetele roşii de la GazIT. Şi nu doar în perioada ploilor din Bucureşti mi-au fost utile, ci continuă să fie unul dintre obiectele vestimentare pe care le port mai tot timpul, mai ales în Dublin, unde deşi nu plouă aşa cum auzisem eu de acasă şi nici nu te uzi ca în România, sunt utile când mergi pe iarba plină de rouă.
Aşa că sunt dimineţi la rând când sar în cizme şi plec cu Dea la plimbare, iar când mă întorc nu trebuie să mă chinui cu şireturi.
Am purtat cizmele în Italia,
la munte
sau la mare, sunt utile şi m-au scăpat din multe încurcături.
Acum că sunt în Dublin şi am cizme de cauciuc pe alese, parcă nu îmi vine să le schimb. Am să îmi cumpăr altele doar dacă sunt deosebite, dacă nu, cizmele mele din România sunt perfecte şi în Irlanda :)
Raluca
No comments:
Post a Comment