Azi dimineaţă m-am trezit şi în timp ce îmi beam cafeaua şi răsfoiam facebook-ul am primit cea mai grozava veste: prietena mea, Elena a născut-o pe Anastasia Isabela, o fetiţă.
Şi deşi e o veste bună şi m-a bucurat enorm, m-am întristat că nu sunt şi eu acolo. Vedeţi voi ăsta e tot disconfortul creat de mutarea în altă ţară. Trebuie să te împingă nevoile foarte mult, trebuie să fii dintr-un alt aluat, trebuie să îţi doreşti într-adevăr şi să ştii că doar acolo te poţi realiza. Ei bine la mine nu se aplică nici unul dintre motivele de mai sus, aşa că eu sufăr niţel de dor. Acum nu vă panicaţi că nu plâng zilnic, dar vestea de azi dimineaţă mi-a smuls vreo lacrimă, două, trei, hai mai multe, de a venit Dea îngrijorată la mine să vadă de ce plâng.
Şi de ce plângeam? de dor, de dor de Elena şi în amintirea timpului în care a născut-o pe Alexandra, timp în care eram şi eu acolo, îmi e dor de părinţii mei, de Iaşi, de prietenii de la Bucureşti şi pe cât de mult aş vrea să îmi fac şi aici prieteni, parcă mă tem că îi voi pierde şi atunci la ce bun?
De fapt e un plâns curativ, am plâns, dar acum îmi e mult mai bine. Am făcut următorul pas, am sunat-o. Nu cred că poate vorbi ca doar ce a născut, da mâine vom vorbi şi Elena ştie totdeauna să mă aducă pe linia de plutire. Parcă o şi văd cu copilul în braţe cum îmi dădea mie sfaturi. Aşa şi acum ar fi capabilă să mă ridice pe mine moral, când de fapt e clipa ei, e împlinirea ei.
Aşa că felicitări Elenos. Abia aştept să îţi văd fetiţa şi uite că am un motiv în plus să ajung mai repede în România. Vă pup de amândouă, de fapt vă pup pe toate trei. Să fii sănătoasă Anastasia şi abia aştept să ne cunoaştem!!!
2 comments:
Asa e..trebuie sa fii facut din alt aluat...sau sa incerci sa nu te gandesti la ce ai lasat acasa...sa incerci sa treci peste DOR..desi e imposibil...eu cel putin asa incerc safac, sa nu ma gandesc, si plang in interior in mod constant..si mi-e dor de Iasi, de ai mei...si de ce mi-a fost frica, s-a intamplat, prietenii nu mai sunt atat de prieteni, pentru ca anii trec, si fiecare isi face viata lui...dar am avut norocul sa dau peste oameni buni si aici, mi-am facut prieteni...am si pierdut pe unii dintre ei..
Sa stii ca faza cu prietenii am trait-o si eu cand am plecad din Iasi. Toti cei care au ramas acolo si-au vazut de viata si-au luat case, au facut copii, au facut nunti si asa mai departe si parca pe mine ma uitasera. Dar nu era deloc asa. Cei mai buni prieteni ai mei sunt din Iasi, bine acum sunt in Budapesta, Braila sau Bucuresti, dar cand ne vedem parca timpul a stat in loc, ne povestim intamplarile din viata, ne vedem la evenimente importante sau doar la o bere si sunt sigura ca adevaratii prieteni iti raman prieteni oricat de mare ar fi distanta.
Cred ca mie imi e dor de conformtul din Romania, adica nu confort financiar, desi nu la capitolul asta scartaiam, ci la confortul de a vorbi limba ta, de a sti obiceiurile, de a lega mai usor prietenii tocmai pentru ca vorbiti aceeasi limba si va stiti obiceiurile (de exemplu irlandezii nu vin in vizita, ei se intalnesc la bar sau pub), confortul de a avea parintii aproape, de a avea totdeauna la cine sa te duci sau cu cine sa vorbesti la telefon. Lucrurile astea le luam de-a gata si abia cand vezi ca nu le mai poti face iti dai seama ce mult conteaza...
Post a Comment