Ghidul României la Eason

Eason este cea mai mare librărie din Dublin. Cum mie nu îmi plac librăriile pentru că totdeauna ies fără bani de acolo, am mers să cumpăr cartea despre Freddie Mercury repede şi să plec. Am ochit imediat biroul de informaţii identice celor din mall-ul ieşean, că doar librăria are trei etaje, am întrebat unde e cartea şi m-am dus glonţ la ea. Mare greşeală, data viitoare îl trimit pe Alin să cumpere cărţi. Am văzut cartea destul de greu pentru că erau aşezate în ordine alfabetică în funcţie de numele cântăreţului sau formaţiei. Cum despre Queen sau Freddie nu mai erau alte cărţi, a trebuit să mă uit atent. Da până la Queen am dat peste Bon Jovi şi Metallica şi Leonard Cohen şi după ce mi-am găsit cartea pentru care venisem acolo, le-am cercetat şi pe celelalte. Era o promoţie: cumperi trei cărţi şi plăteşti doar două. Tare mă mai tenta, dar am rezistat.
După vreo jumătate de oră am lăsat raftul cu artişti şi am dat să plec. Până la casă am găsit beletristica, altă jumătate de oră. Apoi aproape de case o fetiţă mi-a înmânat un pliant şi mi-a explicat că sunt cărţi interesante şi la etaj. Am mers şi acolo, le-am cercetat, apoi am găsit rechizitele, faine, colorate, ce nu aş fi dat să fi avut şi eu aşa caiete în timpul şcolii... Apoi carioci, mai mari, mai mici, mai groase, mai subţiri. Apoi culorile acrilice, mi-ar trebui un alb. Nu am găsit. Apoi cărţi de craft şi hobby... În total etajul mi-a luat vreo trei sferturi de oră.
În fine mă desprind şi merg spre casă. Acolo era plin. Aştept. O domnişoară îmi spune că la casa de la subsol e mai liber. Plec spre casa indicată, dar dau de alte cărţi. Altă jumătate de oră. La subsol sunt ghiduri. Mă minunez cât de multe sunt, aproape o jumătate de cameră. Ghiduri despre toate oraşele lumii ăsteia, tot aranjate alfabetic. Bucureştiul nu era la B şi nu mă aşteptam să găsesc ghiduri despre ţara mea, da uite că m-am înşelat.
Erau vreo trei ghiduri, dintre care unul Lonely Planet, despre România şi unul despre Bucureşti. Le-am făcut o poză în fugă, le-am cercetat. Mi-au plăcut, deşi mie ghidurile Lonely Planet nu îmi plac pentru că sunt groase, au scrisul mic, au prea multe informaţii, unele nefolositoare şi nu au poze. Poate eu sunt un turist puturos, da mi se pare o nebunie să ai în mână ghidul Barcelonei, de exemplu, şi să nu vezi culorile minunate ale lui Gaudi. Pe mine mă ajută foarte mult pozele, identific mai bine monumentele sau obiectivele turistice. Apoi nici cum sunt structurate mie nu îmi place, poate sunt mai greoaie...oricum eu nu sunt chiar o părere avizată, pentru că am văzut pe blogurile de turism că aceste ghiduri, Lonely Planet, sunt foarte lăudate şi căutate... Ideea e că fiind foarte apreciate de oamenii care se pricep la acest domeniu, este o mare onoare că cei de la Lonely Planet s-au gândit să scrie despre România.
Recunosc, eu m-am simţit bine să văd ghidul României, între alte ghiduri în cea mai mare librărie din Dublin.
Cât am stat în librărie? aproximativ trei ore...
Raluca