Irlanda - Glendalough, Wicklow

Azi în timp ce selectam alte poze pentru blog şi facebook am descoperit că eu nu v-am povestit că am fost la munte, în Irlanda. Şi cum munţii cei mai apropiaţi de Dublin sunt Wicklow acolo am ajuns şi noi într-o zi ploioasă de 22 octombrie. Adică fix după ce am fost la Avoca, despre care v-am povestit aici. Pentru că a plouat am rămas cu impresia că nu am făcut poze şi atunci ce sens mai avea să vă povestesc, dar se pare că am făcut câteva poze, oricum destule căt să vă daţi seama de frumuseţea locurilor.
Acum munţii ăştia nu sunt chiar munţi ca în România, sunt mai mult nişte dealuri aşa, iar mersul pe munte nu presupune foarte mult efort, pentru că sunt cărări făcute special, în aşa fel încât să nu îţi dai sufletul până acolo şi că nu vezi nimic în jur, doar să ai grijă pe unde calci. Bine nici nu am ajuns noi pe vârful muntelui, da cică aşa ar fi tot traseul, uşor şi simplu să se poată destinde lumea când vine la munte şi nu să plece de acolo cu gândul: frumos, da greu şi nu mai urc niciodată...
La Glendalough sunt vreo trei chestii de vizitat, aşezările monahale şi cele două lacuri. Pentru că ploua şi pentru că am avut proasta inspiraţie să o dăm jos pe Dea din maşină, nu am vizitat decât mănăstirea şi am ajuns până la primul lac, dar promit că ne vom întoarce şi vom vizita tot. Aşa că acest articol va avea şi o continuare pe măsură.

Fosta poartă a aşezării monahale, este astăzi intrarea oficială în Parcul Naţional Glendalough, numai că se poate intra şi din parcare, pentru că v-am mai zis că irlandezii au treburile astea puse la punct şi parcarea este exact acolo unde trebuie să fie, ba mai mult parcarea este încăpătoare.

Asta îmi place aici, că şi cel mai mic obiectiv turistic este foarte bine semnalizat şi are parcare. Adică ajungi cu siguranţă şi singura ta preocupare trebuie să fie ce vei vedea acolo sau ce vei învăţa şi nu unde şi în ce condiţii îţi vei lăsa maşina...

V-am mai spus că şi cele mai mici obiective au pe lângă parcare şi un restaurant aşa că tot conformtul îţi este creat pentru a vizita liniştit ce ai de vizitat. Oare când vom ajunge şi noi la nivelul ăsta?

Aşezarea monahală este primul obiectiv pe care îl vezi încă de la parcare, adică se vede foarte bine turnul înalt de 30 de metri, care servea pe post de clopotniţă. Tot ansamblul cuprinde cimitirul, acest turn, ruinele unei biserici şi o bisericuţă mai mică, reconstruită. Este foarte posibil să îmi fi scăpat ceva pentru că principala mea grijă era ca Dea să nu se ude prea tare şi nu ce era în jur...

Ruinele Catedralei

Din nou turnul, deşi pare că nu are nici o intrare, aceasta există la aproximativ 3 metri de la pământ printr-o mică spărtură. Înăuntru ar fi şase etaje de lemn legate prin scări de lemn. Ferestrele din vârf marchează cele patru puncte cardinale.

Biserica Sfântului Kevin, reconstruită 

Cimitirul, iar în depărtare se văd munţii

Noi două pe drumul spre primul lac 

Peisajul arată aşa pentru că aceste plante cresc de fapt din apă, de jur împrejurul cărării este mlaştină

Eu şi Dea pe cărare

Cărarea prin mlaştină. Mi-a plărut rău că ploua, dar probabil că ăsta este farmecul Irlandei

Primul lac şi câteva oi

Lacul 

Dea aştepta alţi căţei

Din păcate, din cauza ploii obiectivul a fost udat şi şters de mai multe ori, nu în cele mai bune condiţii. Aşa că pozele sunt un pic neclare

În depărtare se văd munţii şi drumul spre al doilea lac

Din nou biserica Sf. Kevin şi Turnul cum se vedeau din drum spre parcare

V-am spus că acesta este doar un prin articol despre Glendalough pentru că am promis că voi reveni. Dacă nu mai aveţi răbdare amănunte găsiţi pe wiki.

Raluca