La magazinele româneşti

De orice pot fi acuzaţi românii, dar nu de lipsa de inventivitate. Aşa se face că probabil primilor români le-au lipsit atât de mult borşul românesc, mălaiul sau carnea de mici încât au căutat metode să le aibă şi în Dublinul Irlandez (pentru că mai e un Dublin in SUA). Ei probabil au înfiinţat primele alimentări (ştiu că pluralul e alimentare, da suna nasol sau îmi sună mie nasol) româneşti, unde găseşti de toate. Adică de toate care nu le găseşti aşa de uşor în Irlanda sau chestii de care îţi era dor sau pur şi simplu îţi amintesc de acasă, de România.

La o minimă căutare pe net am găsit două magazine româneşti la mică distanţă unul de celălalt, pe Dorset Street. Am o vaga bănuială că în cartierul respectiv stau cei mai mulţi români că altfel de ce ar fi două magazine pe aceeaşi stradă? Mai exact am găsit din prima Alimentara Transilvania şi Alimentara Ardelenească, a doua are şi site şi chiar şi cont de facebook.

Acum, mai ales că pachetul de la mama e de dată recentă, nouă nu ne lipsea nimic, dar am promis că voi merge la alimentara românească, ca la muzeu şi ne-am dus. Nu am plecat cu mâna goală, deşi nu m-au lăsat să fac poze :(

Aşa arată Alimentara Transilvania, prima care îţi apare la orice căutare pe google. În faţa ei tronează mare un steag tricolor ce poate fi observat încă din goana maşinii.

Alin m-a aşteptat până am făcut eu o inspecţie, apoi am făcut schimb de roluri şi l-am aşteptat eu...

Nu pare supărat că aşteaptă, nu?

Ca să fiu sinceră la Alimentara Ardelenească am nimerit întâi. Am intrat pe interzis şi am parcat cu plată, pentru că Alin este totdeauna stresat de parcare pe oriunde merge, chiar şi în Bucureşti era. Am intrat şi m-am uitat, dar de fotografiat nu am putut fotografia nimic pentru că vânzătorul era nou şi a zis că nu ştie care e mersul lucrurilor şi nu vrea să fie dat afară. Adevătul e că oricine e intimidat de un D90 şi nici faţa mea de om de presă nu mă ajută totdeauna. Eu îl înţeleg pe om şi de asta nici nu m-am ofticat prea tare.

În ambele magazine se ascultau posturi de radio româneşti. Parcă erau şi nişte televizoare, vânzătorii erau români şi ce e cel mai tare am găsit un ziar al românilor din Dublin sau din Irlanda. Ziarul Actualitatea IRL are si site şi cică şi o emisiune la radio, de jumătate de oră. Ei nu-i prea tare? V-am zis că românii sunt inventivi...

Acum ce ne-am luat noi: pufarini, un pate de ficat, un litru de borş şi o ciocolată Poiana cu lapte. Dar am văzut şi mălai la vreo 2 euro, vin Fata în iarbă la 10.50 euro, pateul a costat un euro, iar ziarul tot un euro...erau oricum de toate, chiar şi pungi magice knor...

Ciocolata a rezistat să fie pozata înainte de a fi devorată încă de pe maşină, deşi plănuiam să o mănânc dichisit cu cafeaua a doua zi dimineaţă. Mai bine luam doua :)

Acum faza tare e că în ziar am găsit că pe o altă stradă este Alimentara Moldova. Dacă nici de acolo nu vin cu vreo poză mă las de alimentare, la urma urmei sunt moldovenii mei, trebuie să mă înţeleagă că trebuie să fac poze să vadă şi mama că nouă chiar nu ne lipseşte nimic aici, ca are în plan un alt pachet cu borcane, mai spre Crăciun aşa...

Raluca