Am să mă opresc azi din povestea aventurilor mele dublineze pentru a vă semnala un aspect care mi-a rănit de mai multe ori retina, dar pe care nu l-am conştientizat decât foarte recent. Eu citesc multe bloguri, poate mai multe decât ar trebui, cele mai multe ale românilor şi deşi aceeaşi tendinţă este prezentă şi în blogurile străine, în cele din România e făcut la modul barbar.
Mai exact s-a ajuns să se scrie bloguri doar pentru publicitate, pentru bani, iar articolele plătite nici nu se mai deosebesc de cele neplătite, iar articolele sincere, personale aproape că nu mai există. Totul e o mare brânză din care ies reclame, bloggerii nici nu se mai chinuie să scrie un text, copiază comunicatul de presă, trântesc trei poze, tot din comunicat şi o frază savantă de început şi gata. Nici măcar titlul nu mai e personal.
M-am prins când o prietenă mi-a zis ceva la modul: chem trei bloggeri, îi plimb prin magazin şi am publicitate aproape gratis...
Aşa mi se vâră mie pe gât creme care mai de care, spa-uri, gym-uri, magazine şi alte rahaturi. Aproape că nu mai ai ce citi pe bloguri, în afară de posturi plătite. Şi problema e că se şi vând ieftin, iar eu ca cititor trebuie să renunţ la a citi bloguri de calitate şi să mă împroşc cu reclame...
Textul ăsta, vă rog să mă credeţi, nu este scris la năduf că eu nu am reclame, ba din contră, am şi eu, da nu deranjează sau mă chinui să nu deranjeze, iar lupta pentru a avea un blog personal este din ce în ce mai mare.
Mai toţi au uitat de unde au plecat, cum şi-au câştigat cititorii şi acum încearcă să profite cât mai mult de scurta lor faimă. Nimic nu mai este personal şi dacă înainte mai făceau o recenzie, se mai dădeau cu crema respectivă sau vizitau măcar sala şi apoi scriau, acum doar se limitează la a transcrie comunicate şi atât.
Şi aşa sfera asta a blogurilor era incertă, nu e jurnalism asta e clar, nu e o chestie personală sub forma de jurnal sau nu mai e, este doar o platforma de rotit reclame şi texte publicitare şi fotografii de produs.
E puţin revoltător, sper doar ca cititorii crescuţi cu bloguri de bună calitate să ştie să trieze şi pur şi simplu să nu le mai citească pe cele comerciale...
Mie mi se pare prostie ce se întâmplă în blogosfera românească...
Raluca
2 comments:
Eu imi permit sa ma scot din poveste pentru ca blogul meu are un scop comercial si prin el incerc sa imi vand munca, nu produsele altora.
Dar chiar vorbesm despre asta cu un prieten: bloguri pe care le citeam pentru postarile personale s-au transformat in locuri de facut publicitate: la petrecerea organizata de x, la evenimentul y, produsul z pentru testare etc. Uneori ma enervez ca o postare incepe bine, frumos, iar dupa 3 paragrafe ma prind ca este introducerea pentru reclama la nu stiu ce. Si sunt de acord cu tine: mi se pare prostie pentru ca ma gandesc serios sa ma dezabonez de la blogurile aste asi probabil ca la fel vor face si ceilalti cititori care ii urmareau cu interes.
Normal ca bloguri cum este al tau se scot din aceasta poveste. In plus tu spui chiar ca are si un scop comercial.
Eu vorbeam de blogurile personale sau care erau personale sau blogurile de calatorii care acum sunt simple brosuri publicitare.
Mie imi pare rau pentru ca oamenii aia au ajuns sa aiba cititori pentru ca erau buni sau pentru ca aveau idei bine. Acum i-am scos de la bloguri favorite si automat nu mai intru acolo...
Poate odata cu pierderea cititorilor isi vor da seama ca au gresit, sa nu fie prea tarziu. Si faima asta bazata pe reclame e trecatoare...
Post a Comment