Toţi sunt jurnalişti

Multă vreme nu m-am considerat a fi jurnalist. M-a panicat un interviu furat lui CTP prin primul an de facultate în care îmi spunea că el nu se consideră jurnalist. Gazetar poate, dar nu jurnalist. Mi s-a părut o idee bună şi am fost pe rând reporter, redactor, editor, ştirist, dacă vreţi, da nu jurnalist.
Numai că acum vreo doi ani în redacţia în care lucram au venit nişte puşti la practică. Habar nu aveau să scrie o ştire sau să facă patru întrebări pentru un interviu şi mai jos de Băsescu şi Boc habar nu aveau cine sunt miniştri sau cine ia deciziile pe care ei sau părinţii lor aveau să le suporte. Nu îi condamnam pentru că eu abia când am ajuns în Bucureşti am făcut cu adevărat presă, după 6 ani de radio în Iaşi. Numai că toţi se vedeau jurnalişti. Unii scriau la diferite publicaţii şi câştigau bani sau aveau bloguri ce mergeau bine şi câştigau bani, aşa că pe ideea: fac bani din presă sunt jurnalist, ei erau jurnalişti.
Eu făceam bani din presă de vreo 10 ani atunci şi nu îmi spuneam jurnalist, aşa că atunci şi acolo am decis că sunt jurnalist şi gata.
Numai că acum e plină lumea de jurnalişti şi parcă nu mi se mai pare o categorie din care aş vrea să fac parte. Bloggerii sunt jurnalişti, gazetarii sunt jurnalişti, chiar şi cei care lucrează în PR tot jurnalişti îşi zic, nu mai spun de cei care fac ştiri prin televiziuni sau radiouri sau prompteristele care citesc ştirile la TV sau cei care scriu un articol pe lună la revistele colorate sau cei care dau muzică la populaţie şi dedicaţii şi sunt mari vedete trăitoare din bartere. Toţi sunt junralişti. Nu mai contează dacă ai studii în domeniu, nu mai contează dacă ai cultură, nu mai contează dacă ştii ce e ăla un reportofon, nu mai contează dacă mai ştii ce e aia o ştire, nu mai contează nimic. Jurnalişti şi gata.
Cred că am să revin la dorinţa mea din copilărie şi am să mă recomand de acum: musafir...
Raluca