Ştiu că orice optimist ar spune că în Irlanda îţi faci prieteni doar așezându-te la bar. E perfect adevărat, doar că ei nu sunt prieteni, nici măcar amici, sunt conștiințe care nici măcar nu vor să vină la tine acasă să jucati un joc sau să beţi bere. Pentru irlandezi totul se limitează la pub.
Aşa că îmi e dor de prietenii mei. Ăia buni din București, Iaşi, Brăila şi Budapesta, îmi e dor de ei şi gata. Nu pot să explic toată treaba, dar când ieri am aflat că prietenii din Bucureşti se gândesc serios să ajungă în Dublin în următoarele luni aproape că am intrat într-o stare euforică din care nu am ieşit nici acum. Am făcut deja trasee, ştiu unde putem merge toţi 6 cu trenul şi totuşi să vedem chestii faine, ştiu unde putem merge cu maşina, am inventat noi poziţii în care să ne fotografiem, ştiu ce să le arat în centru şi caut atracţii noi. Nu mă mai puteam opri aseară pe la 2 din căutat site-uri. Noroc că eram pe laptop şi m-a anunţat că se descarcă.
Bine ştiu că planurile mele vor fi date peste cap de o seară de poveşti urmată de dormit până la 12, da pot să visez, nu?
Şi cum cu ei m-am mai liniştit, acum îmi e dor de toată lumea şi caut modalităţi de a ajunge cât mai repede în România să îi văd pe toţi. Skype nu îmi mai ajunge, vreau să povestim pe viu :(
Nu vă întristaţi, că nu e o postare tristă, doar vă puneam la curent.
Raluca
No comments:
Post a Comment