Poveştile şi modul în care ne induc în eroare

Am deschis recent o discuţie pe facebook despre poveşti şi despre cât de reale sunt poveştile cu care am crescut noi şi cât de reale sunt poveştile cu care cresc sau vor creşte copii noştri. Lăsând la o parte poveştile ecranizate cu monştri şi pokemoni am încercat să aducem în discuţie două poveşti sau două desene animate din copilăria mea şi două de acum.
Albă ca Zăpada şi Cenuşăreasa vs. O poveste încâlcită şi Prinţesa şi broscoiul adică Alba ca Zăpada şi Cenuşăreasa vs. Rapunzel şi Tiana.
Păi e cam aşa. Când eram eu mică prinţesele aveau părul lung şi intrau în încurcături, care niciodată nu depindeau de ele, destinul le era potrivnic, dar totul se termina cu bine când venea prinţul şi le salva şi trăiau fericiţi până la adânci bătrâneţi. Am dreptate?
Când eram eu mică, Albă ca Zăpada îi înmoaie inima vânătorului numai pentru că era blândă şi tânără şi frumoasă, în schimb, în aproximativ aceeaşi situaţie, Rapunzel ia o tigaie şi se apără de hoţul ce s-a căţărat tocmai în turnul ei, că era frumoasă şi blândă aprope că nu are nici o importanţă.
Acum prinţul nu doar că nu e un caracter care vine la final şi salvează situaţia, ba e chiar prezent pe toată durata poveştii şi rămâne cu prinţesa printr-un complex de împrejurări. Cei doi se îndrăgostesc treptat şi nu la final prinţesa vede prinţul şi gata îndrăgosteala. În poveştile actuale cei doi îşi descoperă calităţile pe parcurs şi aleg în cunoştiinţă de cauză, pe când în poveştile noastre prinţul era ăla unu, unicul şi nu aveai de unde alege, îl luai cu bune şi cu rele, da pentru că era prinţ rele nu avea niciodată...
Apoi în poveştile noaste prinţul nu avea opinii, el era omul bun care salva prinţesa şi care aducea sfârşitul fericit, acum prinţul este parte din problemă, el este fie hoţ sau broscoi. E adevărat că şi în Frumoasa şi Bestia prinţul era prezent pe toată durata poveştii, dar el era blând şi bun şi protectiv, aproape că nu te aşteptai ca la final să fie o urâtanie.
Apoi dialogul de azi vs. dialogul din poveştile noastre, care era aprope inexistent, acum Rapunzel şi hoţul se tachinează, discută, se ceartă nu doar se pupă şi se acceptă cu defecte şi mai ales calităţi, ca în poveştile noastre.
De aia noi aşteptăm în neştire prinţul călare pe un cal alb care să ne salveze, când fetele din ziua de azi se urcă pe cal şi îşi iau destinul la trântă. Acum prinţesele nu mai au părul lung şi rochii frumoase, acum se tund, ba chiar sunt negre (rasismul nu are nici o legătură cu postarea asta), se murdăresc, cântă în baruri, fură, sunt transformate în broaşte şi aşa mai departe.
Părerea mea e că am fost uşor induse în eroare, că am crescut cu poveşti de genul Albă ca Zăpada şi suntem nevoite să trăim ca Rapunzel...
Raluca