Şi Dea a intrat în 2012

Na că tocmai ce trecu anul şi eu nu vă spusei nimic despre Dea. Adevărul e că de cam multişor nu v-am mai zis ce face Piticul. Ei bine Piticul e bine, tot cu bătrâneţile, tot cu artrita, mama ei de artrită pe care încercăm să o ţinem în frâu cu medicamente trimise din România. Nu o să mă credeţi, da m-am plictisit să tot bag bani în consultaţii veterinare care nu au loc şi care mă costă 42 de euro. Pe scurt e aşa. Artrita asta nu se tratează niciodată, dar durerea se poate ameliora cu ajutorul unor medicamente. Unele îşi fac efectul mai bine, altele mai puţin, dar nu avem cum le şti pe toate decât dacă le încercăm, nu? Aşa că Dea e mai toată ziua somnoroasă de la medicamente şi are momente când trezită din somn are exact faţa unui om trezit din somn, cu părul zburlit şi cu ochi alunecoşi.
Ei şi fiecare tip de medicament este precedat de o consultaţie. Aici medicamentele pentru uz veterinar nu se vând la farmaciile veterinare, ci doar la cabinete sau clinici veterinare. Prima consultaţie mi-a plăcut. I s-au întins Deei picioarele în fel şi chip, da parcă v-am mai povestit o dată. Mi s-a părut profesionistă treaba, am platit 42 de euro consultaţia şi vreo 30 medicamentele, da nu am comentat. A doua oară consultaţia a fost o treabă din ochi aşa. Practic veterinarul nici nu a atins-o pe Dea. De acord cu voi că el e expert şi ştie dintr-o privire dacă medicamentul şi-a făcut efectul dorit sau nu, da totuşi 42 de euro? Cam mult. Am studiat posibilitatea de a încerca diferite medicamente fără consultaţie, nu se poate. Aşa că găsim un medicament care să funcţioneze şi îl cumpărăm din România, pentru că surprinzător ce e acolo e şi aici, chiar şi cu aceleaşi denumiri, uneori. La veterinar mergem o dată la 6 luni, cand aia 42 de euro nu ni se vor mai părea o avere şi când vom insista ca Deei să i se întindă din nou picioarele să avem şi noi o satisfacţie...
Români suntem sau cartofi prăjiţi?
Până atunci, în fotografie Dea se uită pe geam, într-o poziţie uşor bizară...
Raluca