M-am obişnuit deja cu şosetele care se desperechează singure şi cu cioturile de creioane care dispar ca prin miracol când mai au vreo 5 centrimetri. Ba chiar prietenul nostru, Marian, a venit cu o explicaţie logică: se duc în lumea lor, o lume plină de şosete ce îşi aşteaptă perechea şi de creioane tocite şi de orice altceva mai rătăceşti tu prin casă. E posibil ca dacă legi o batistă cu un bănuţ la clanţa uşii să le răscumperi, da tre să ştii sigur că s-au rătăcit prin casă.
Vă spuneam că m-am obişnuit cu lucrurile mici care se pierd, mai nou pierd haine. Şi sincer urăsc să pierd/rătăcesc ceva. Parcă nu mai sunt resposabilă de mintea şi de lucurile mele...
Prima plecată, deşi o îndrăgeam aşa de mult, a fost bluza portocalie cu care apar în poza de profil pe care mi-a adus-o Alin de la Budapesta, prima dată când a fost el acolo, fără mine, când Alina şi Andrei nu stăteau acolo. Fiind Alin nu ştie exact de unde a luat-o, că prin Budapesta om mai trece noi vreodată în viaţa asta. Un magazin cu produse tradiţionale... iaca flioşc. Vaci Utca e plină de magazine cu produse tradiţionale, da el se jură că nu ar fi de pe Vaci Utca... Bluza e dată dispărută de vreo doi ani când am pus-o eu bine...
Anul acesta, de când cu mutările şi permutările am realizat că bluza mea preferată, maro, simplă de la Camaeu, pe care am purtat-o mai tot anul trecut lipseşte din dulap. Deşi aş jura că am adus-o la Dublin, nu aveam cum să îmi las acasă tocmai bluza preferată...
Şi ar mai fi multe lucruri de îmbrăcat pe care le-am rătăcit... sper doar să nu le fi dat, şi să le găsesc la Iaşi când le-oi căuta. :)
Dar întrebarea rămâne: unde se duc lucrurile, când se duc?
Raluca
No comments:
Post a Comment