Barcelona prin ochii mei - 1

Am plecat spre Barcelona nu neapărat ca turist. Voiam să vizitez, dar pentru că nu era şi Alin cu mine am zis că voi reveni în Barcelona, cu el şi vom fi turiști împreună. Aşadar nici bine nu pusesem piciorul în Barcelona că deja plănuiam să revin. Şi la urma urmei de ce nu, oraşul mi-a plăcut încă de când citeam să văd ce pot face. După 7 zile deja a ajuns pe primul loc în preferințele mele alături de Istanbul şi a detronat Londra.
Ştiu că oraşele au farmecul lor şi nu pot fi comparate, toate sunt diferite şi îmi plac tocmai pentru că nu sunt două la fel, dar ca experienţă totală Barcelona şi Istanbulul sunt primele pe lista mea. Şi cine ştie, odată venită cu Alin s-ar putea ca Barcelona să îmi placă mai mult. Poate va fi mai cald, că de data asta zgribulitul, cumpărarea de haine groase şi trasul de geacă să acopere cât mai mult au fost principalele mele preocupări cel puţin în primele zile.
Deşi mă plâng acum de frig, cred că am avut noroc de o perioadă în care Barcelona nu e plină de turişti. Nu am stat la cine ştie ce cozi, am putut fotografia totul în voie fără să apar în pozele altora şi ei într-ale mele, străzile erau aproape goale, iar riscul buzunăririi de conaționalii noştri se reducea, aşa că Barcelona în februarie nu e chiar o catastrofă. Am fost eu mai ghinionistă că înainte să vin a apărut valul de frig ce a acoperit România de zăpadă şi a scăzut temperaturile în restul Europei. Plus de asta mă aşteptam să fie mai cald decât în Dublin şi nu mi-am împachetat hainele cu care mă îmbrac de obicei în Dublin, ci unele mai subţiri. Aia e, nu am gândit-o şi gata.
Lăsând la o parte văicărelile, excursia la Barcelona mi-a dat prilejul să cunosc nu doar un oraş ci şi o viitoare prietenă, Iulia. Ea este cea care mi-a făcut mare parte din poze, m-a plimbat şi mi-a arătat Barcelona ei. Mulţumesc Iulia!!!!
Primele obiective turistice pe care le-am văzut în Barcelona au fost Piaţa Catalunya şi La Rambla, bulevardul lor cunoscut de turişti. 

Piaţa Catalunya este considerată a fi centru Barcelonei. Acolo se întâlneşte oraşul vechi, Bario Gotic şi clădirile construite în secolul 19. De asemenea Piaţa Catalunya este punctul prin care trec sau încep unele dintre cele mai importante bulevarde din Barcelona, Passeig de Gracia, La Rambla sau Port de l'Angel.

 Piaţa ocupă aproximativ 50 de mii de metri pătraţi şi este cunoscută pentru fântânile şi statuile sale, dar mai ales pentru că în jurul ei se află unele dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Barcelonei.

De asemenea piaţa este cunoscută pentru sutele de porumbei ce o populează şi de care mie îmi era foarte frică.

Mi-a plăcut mult statuia asta. S-ar părea că idealul de frumuseţe pe atunci nu era femeia şnur :) 

Din Piaţa Catalunya începe cel mai cunoscut bulevard pietonal al Barcelonei, La Rambla.

Mi s-a spus că am avut mare noroc să o prind în poză aşa goală, pentru că de obicei nu ai loc să arunci un ac.

La Rambla uneşte Piaţa Catalunya cu Portul Vell unde se găseşte statuia lui Christophor Columb ce arată spre America.

Pe Rambla se află o piaţă în sensul de obor, de piaţă unde se vinde ceva, La Boqueria. 

Culorile jeleurilor erau minunate. 

Deşi piaţa e chiar în centru Barcelonei este foarte ieftină. Practic prețurile nu diferă de cele din alte pieţe din Barcelona, iar comercianţii nu profită de hoardele de turişti ce o vizitează.

Vara trebuie să fie plăcut să te răcoreşti cu un suc de fructe proaspăt stoarse, aveau culori fenomenale, dar era frig şi nu am îndrăznit. 

Comparativ cu alte pieţe sau chiar supermarketuri din Barcelona, La Boqueria avea preţuri normale, comparativ cu Dublinul erau extrem de mici.

O caserolă de fragi era 1 euro, în timp ce în Dublin e 3.50 :( 

Pe Rambla eu am mers doar cu ochii în sus, toate clădirile şi toate firmele ieşeau cu ceva în evidenţă.

Cred că la fel ca mine se comportă toţi turiştii şi de aceea hoţii de buzunare sunt mai prezenţi pe Rambla ca oricunde în lumea asta... 

Fosta fabrică de umbrele sau Casa Bruno Cuadros  devenită în ultimii ani simbol al Rambla şi apare în mai toate albumele de fotografii ale turiștilor ce trec pe celebrul bulevard.

Dragonul de pe Casa Cuadros ce supraveghează Rambla.

Pe wikipedia am găsit că turiştii ce se plimbă pe Rambla sunt în proporţie de 58 la sută din afara Spaniei şi doar 21 la sută din Barcelona. Cei mai mulţi au vârste cuprinse între 26 şi 50 de ani, iar 60 la sută au vizitat La Rambla mai mult decât o dată. 33% dintre turişti au venit cu prietenii, 29% au venit cu partenerul şi 26% singuri.

O tradiţie spune că dacă bei apă de la fântâna Canaletes, ce se găseşte pe Ramba, te vei reîntoarce în Barcelona.

Am băut şi eu, chiar dacă era frig şi apa era rece. Tradiţia e tradiţie :)

Nu am înţeles de ce turiştii consideră această clădire ca fiind obiectiv, iar autobuzele turistice se plimbă pe lângă el. E un turn de birouri, ce se cheamă Torre Agbar, Turnul Agbar, după numele proprietarilor, Grupul Agbar.

Turnul are 50 de mii de metri pătraţi, 30 de mii de birouri şi 9100 de metri de parcări. A fost inaugurat în septembrie 2005 de Regele Spaniei şi a costat 130 de milioane de euro.

Pentru mine zona de lângă Torre Agbar a însemnat acasă pentru 7 zile.

Raluca