Despre Barcelona toată lumea zicea de Gaudi şi de oraş per ansamblu, dar când venea vorba de Satul Spaniol erau relatări puţine, o comparație nefericită cu Muzeul Satului din Bucureşti şi păreri că nu ar trebui să pierzi pe acolo mai mult de o oră. Le respect şi ca dovadă am ajuns în Satul Spaniol abia în penultima zi şi cam îndoită, la modul dacă biletul de intrare era scump, poate nu mai intram deloc. Biletul era în jur de 10 euro, dar Eliza m-a informat că putem intra cu legitimaţiile de presă. Şi aşa am făcut. A zis ea tare Pressa şi am intrat amândouă. Apoi a venit şi Iulia cu legitimaţia mea de presă.
Asta cu presa am experimentat-o şi în Florenţa unde am intrat pe baza legitimației, dar preţurile la intrări în muzee în Florenţa erau cel mult 10 euro.
Şi pentru că eram de la presă şi aveam nevoie de documentare ni s-a oferit o hartă şi am purces. Poate ne ajutau şi aparatele enorme ce atârnau de gâturile noastre, nu ştiu.
Acum despre Satul Spaniol, eu vă sfătuiesc să trataţi blogurile şi site-urile doar cu titlu informativ. Mie una îmi place la nebunie Muzeul Satului din Bucureşti, dar mi-a plăcut foarte mult şi Satul Spaniol şi cum bine zicea un ghid la intrare, dacă nu aveţi timp să vizitaţi Spania în întregime, vizitaţi Satul Spaniol şi vă puteţi face o idee despre ce e vorba. Pe scurt e o mică localitate, construită în formă de fortăreaţă, cu ziduri şi biserică şi case exact ca în toate provinciile Spaniei şi cu magazinaşe unde la fel veţi găsi obiecte ce aparţin diferitelor regiuni ale Spaniei.
Să vă dau un exemplu: în 2007 am fost în Madrid, Toledo, Segovia şi Burgos, a fost super, era una dintre primele mele ieşiri în străinătate şi eram fascinată. Ce mi-am adus de acolo? nişte cercei şi un inel din aur de Toledo. Ţin foarte mult la cele trei obiecte şi le am cu mine în Dublin. Ei în Satul Spaniol am descoperit un magazin cu aur de Toledo, de unde iarăşi mi-am luat nişte cercei, mai puţin tradiţionali şi un inel verigă aşa cum îmi plac mie. Asta e Satul Spaniol, chiar dacă ai vizitat şi alte provincii din Spania, merită să vizitezi Satul Spaniol fie şi doar pentru a-ţi aduce aminte.
Papagalul Cotoreta - este o pasăre ce s-a apropiat de mine la mai puţin de un metru, iar eu nu m-am speriat, pentru că nu am văzut-o :) Sunt foarte bine camuflați prin iarbă, eu i-am văzut mai mult în parcuri sau spaţii verzi, prin piețe sau în centru nu erau deloc.
După intrarea în Sat se ajungea într-o piaţă măricică, ce se şi cheamă Plaza Mayor. Mie mi-a plăcut foişorul.
Satul Spaniol sau Poble Espanyol a fost construit pentru Expoziţia Internaţională din 1929 şi urma să fie demolat în şase luni. Pentru că a fost cea mai vizitată atracţie a expoziţiei s-a decis menţinerea Satului Spaniol ca muzeu.
Un balcon ce mi-a amintit de cele din Madrid şi Segovia
Constructorii Satului Spaniol au vizitat 1600 de oraşe din Spania şi sudul Portugaliei pentru a alege clădirile ce urmau a fi reproduse aici.
Calul din maţe, aşa l-am denumit eu, fără îndoială o sculptură contemporană realizată de un artist renumit. Mie nu mi-a plăcut deloc.
Satul Spaniol se întinde pe o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi şi este de patru ori mai mare decât stadioanele din Barcelona
Satul Spaniol mai este cunoscut şi ca Satul Artizanilor pentru că mai bine de 40 de artizani îşi au atelierele aici.
Noi nu am găsit toate magazinaşele deschise, dar cele pe care le-am găsit mi-au plăcut foarte mult.
Barcelona e plină de bibelouri colorate în stilul Gaudi, iar magazinele din Satul Spaniol nu puteau face excepţie. Mi-a plăcut banca şi cei doi copii, dar 58 de euro eu nu dau pe un bibelou. L-am fotografiat şi atât.
Chiar în Satul Spaniol, în magazinaşe se pot face fotografii, iar unii vânzători chiar te îndeamnă să faci poze.
Eu şi un portocal, iar în spatele meu este magazinul din Toledo.
Aur de Toledo.
Să lămurim o chestiune. Aurul de Toledo este foarte scump, un inel costă în jur de 300 de euro, un inel simplu, cam cum îmi plac mie. Magazinele din Toledo şi acesta din Satul Spaniol vând aur de Toledo într-un fel de metal ce imită aurul. Adică o foiţă subţire de aur negru de Toledo este încrustată în diferite obiecte. Aşa se face că obiectele sunt destul de ieftine o pereche de cercei 8 euro, iar inelul 10, deci nu vă duceţi ca la pomul lăudat să luaţi aur de Toledo cu 10 euro, că nu e aur :)
Iulia stătea cumine pe o bancă şi ne aştepta să ieşim din magazinul din Toledo
Din nou am avut probleme cu obiectivul sau aparatul, nici nu mai ştiu, iar pozele ori ieşeau fără cer, dar ieşeau bine clădirile, ori aveau cer, dar clădirile erau întunecate. Cerul în Barcelona este foarte greu de prins în poze, pentru că nu are nori. Am văzut zile întregi, reci, dar senine, fără nici un nor pe cer, iar când aparatul nu are pe ce să facă focus în zona cerului îl umple cu ce o fi. Eu aşa văd o posibilă explicație.
Poza de mai sus mi-a plăcut pentru că redă cât de cât corect vremea din Satul Spaniol, era soare, dar cu umbră, cred că vara când e cald, e numai bine să te plimbi pe acolo.
Casele din Satul Spaniol au foarte bine marcată zona din care provin, dar evident că eu nu mi-am notat.
Tot vorbesc de Satul Spaniol şi probabil veţi crede că e un sat lângă Barcelona. Ei bine, nu. Este chiar în Barcelona pe Muntele Montjuic, care e mai mult un deal, decât un munte şi se poate urca pe scări rulante (dar despre Montuic în altă postare).
În Satul Spaniol sunt două bisericuţe, una care e în sat şi una care e într-o laterală a satului. Mi-a plăcut mai mult acest turn pentru că este colorat. Se cheamă Utebo şi a devenit simbolul Satului Spaniol. Pe net există site-ul Satului Spaniol unde puteţi vedea denumirile tuturor clădirilor, aceasta este din provincia Aragon.
Din nou străduţele umbroase şi goale. De asta e bine să veniţi în Barcelona când nu este sezon, pentru că nu vă îmbulziţi în muzee şi parcă şi străzile sunt mai goale.
O casă foarte frumoasă, din Girona, Catalunya
Plaza de la Font, cred că se traduce Piaţa Fântânii
Aceasta este cea de-a doua biserică
Este tot din Catalunya şi se cheama Monestir Romnic, Mănăstirea Romanică?
V-am povestit că în Satul Spaniol artizanii au ateliere, iar acesta este cel mai cunoscut şi cel mai vizitat, atelierul de sticlărie. Este de fapt unul din cele două ateliere de prelucrare a sticlei prin suflare ce mai există în acest moment în Spania.
Domnul din imagine ne-a făcut o demonstraţie, dar nu a suflat sticla ci a prelucrat-o în forma unor figurine micuţe, pentru că atelierul era vizitat de un grup de copii care exclamau entuziasmați la terminarea fiecărei figurine şi îşi dădeau cu părerea ce ar putea fi când începea modelarea.
O străduţă lăturalnică
O uşă - poartă ce mi-a plăcut foarte mult
O stradă a artizanilor, fiecare stâlp avea în vârf o sculptură ce reprezenta meseriile
Din nou Plaza Mayor şi grupul de copii pe care l-am întâlnit şi în atelierul de sticlărie
Intrarea în muzeu
Panoramă a Pieţei Mari
Per total mie Satul Spaniol mi-a plăcut mult şi am mai fi stat mult şi bine la soare în Piaţa Mare, dacă nu ar fi trebuit să mâncăm şi în Barcelona restaurantele închid la 4, ca să deschidă mai apoi seara.
Asta e Barcelona de azi. Am calculat şi aş mai avea vreo 16 postări de scris despre Barcelona, iar în ritmul acesta aş scrie despre Barcelona şi la vară, aşa că probabil când voi avea timp voi scrie mai multe postări pe zi, deci intrați pe blog mai des sau urmăriți facebook-ul.
Raluca
1 comment:
Mi-a placut prezentarea ta, frumoase si imaginile, sunt cu ochii pe tine in continuare!
Post a Comment