A treia zi mi-am început-o cu o fapta bună. Într-unul dintre cele 10 mii de metrouri pe care le-am schimbat pentru Tibidabo era acest domn. El a coborât la o stație, dar și-a lăsat verigheta în metrou. Și-o pierduse. Și-a dat seama cand deja era pe peron, ușile se închiseseră, iar el bătea în geam. Am reacționat eu, i-am căutat verigheta și cu ajutorul Elizei și al Iuliei i-am adus-o înapoi la stația unde a coborât. Din fericire el se învârtea de nebun și când ne-a văzut cu tot cu verighetă nu mai știa cum să ne mulțumească.
Asta e fapta bună :)
Raluca
4 comments:
That's nice! Deabia astept poze de pe Tibidabo, eu nu am urcat ca trecuse de 4 si nu mai mergeau funicularele, mi-a fost super ciuda :(((. Am mai pierdut si timpul de a ajunge pana acolo si 2 taxari de metrou!
Domnul cu pricina n-o sa creada in viata lui pe cineva care-i spune ca romanii fura, nu asa? Plus c-o sa aiba argumente tari.
luigean
Eu de Tibidabo nu am fost foarte impresionata. Era si frig si nici nu eram intr-o dispozitie foarte buna. Din fericire panorama Barcelonei a fost foarte frumoasa si m-am mai linistit. In schimb tot trebuia sa setez aparatul cu noul obiectiv si imi faceam nervi si mai multi... dar merita, daca ajungi intr-o zi cu soare :)
Nu stiu daca s-a prins ca suntem romani, ca totul s-a desfasurat foarte repede, iar eu am vorbit cu el in engleza. Da cine stie, poate totusi va povesti el cum trei romance au facut slalom printre metroaie si i-au adus inelul inapoi :)
Post a Comment