De viaţă

Orice blogger îţi va spune că dacă nu scrii constant pierzi cititori. Numai că e un pariu aici. Eu am blog personal şi nu toată ziua fac lucruri extraordinare de să le pun pe blog, nu toată ziua am dispoziția necesară să scriu pe blog, nu tot timpul găsesc un moment liber să scriu pe blog. Aşa că ce să fac? Să scriu articole de umplutură (ca acesta :D) sau să las câteva zile să treacă fără să mai scriu? Şi dacă nu scriu primesc mailuri de la prietene: eşti bine? nu ai mai scris nimic pe blog...
În afară de o răceală pe care i-am pasat-o lui Alin sunt bine.
Azi am fost după multe luni într-un studio de radio, la emisiunea românilor şi am citit un text de la ambasadă şi am pus întrebări... în fine. Faza nasoală e că am citit execrabil. Că îmi venea să plâng în timp ce citeam. Şi nu vă panicaţi, că citeam în română. Mă întreb în engleză ce voi face?
Da era la prima vedere. Da era un text de o pagină, pe care îl citeam, iar altcineva mişca textul pe monitor. Nu erau condiţii optime. Dar au fost de ajuns ca iar să mă retrag în carapace, unde ştiu că e cald şi bine. Iar mi-am făcut milioane de procese de conştiinţă. Iar m-am depresat. Şi acum chiar nu aş avea de ce...
Sper să îmi treacă şi sper să nu vă fi întristat şi pe voi, în încercarea de a scrie o postare pe zi :D
Veşti bine am totuşi: voi face o emisiune la radio şi o emisiune la TV. Ambele sunt în faza de proiect, dar vreau să mă implic cu tot sufletul şi toată puterea mea de muncă.
Cam asta ar fi. Îmi e prea ruşine să ataşez link-ul, dar promit că prima ieşire decentă pe radio o voi posta mândră aici.
Raluca