Două articole

Unul despre Irlanda şi celălalt despre România. Despre asta vreau să scriu azi. Am să mă scuz în avans dacă vreodată lunea nu voi putea să postez ceva. Am început voluntariatul la un radio din Dublin şi cică luni de la 10.00 la 11.30 am un fel de emisiune, pe care deocamdată o realizez cu un moşuleţ, urmând ca în aprilie să o fac singură. Ştiu pare ceva de uau şi cum de nu m-am lăudat eu până acum, dar faza e că nu ştiu dacă voi face faţă, nu ştiu dacă voi găsi subiecte, dacă voi avea coerență în limba engleză şi tot aşa. Deci lunea plec de acasă la 8 dimineaţa şi la 14.00 cand ajung acasă sunt frântă. Numai cu autobuzul fac o oră şi jumătate şi schimb două autobuze... în fine nu mă plâng...deocamdată :)... noroc că la irlandezi în autobuz automat ai loc, că dacă era ca în România mă lăsam de radio în prima zi.
Acestea fiind spuse, să revenim la subiect, cele două articole. Le-am citit în week-end, le-am şi dezbătut puţin pe facebook şi mai mult prin viu grai. Primul, despre Dublin şi Irlanda, a apărut în Adevărul şi îl găsiţi aici. Este pe cât se poate de neadevărat. Doar titlul mi-a provocat o scârbă pe toată presa din România, de nu vă închipuiţi. Cred sincer că cel care l-a scris nu a pus niciodată piciorul în Dublin, iar dacă se întâmplă chiar să fi ajuns aici şi să fi scris ce a scris atunci e un călător prost. Cum după toate minunățiile pe care ţara asta le poate oferi, tu să rămâi în cap cu Molly prostituată şi halba de Guinness record. Unu că Molly nu era prostituată, că mă întreb altfel de ce ar mai cânta-o atâta dublinezii şi de ce şi-ar denumi hotelurile şi pub-urile după numele ei. Era o vânzătoare de scoici şi melci, cum încă mai există în Dublin şi promit să vi le arat cât de curând. Cât despre halbă, pe bune dacă în cele două vizite de acum la Guinness am reținut amănuntul ăsta. Te minunezi la instalații, te contrariezi la preţ, te uiţi ca prostul la reclame şi savurezi un Guinness cu ochii la panorama Dublinului, da halba pe bune...
Şi pentru că primul articol ştiu pe pielea mea cât de neadevărat este, mă întreb al doilea? A apărut în Daily Mail şi îl găsiţi aici. Zice că polițiștii au prins nişte români care furau din bancomate şi că pe un telefon mobil confiscat de la români s-a găsit poza cu bebelușul înconjurat de lire sterline, de un manelism cum numai românii ştiu să aibă. Pe lângă poză se spune că reţeaua de spărgători de bancomate era formată din români din Bacău şi că 9 din 10 furturi din bancomate în Marea Britanie sunt atribuite românilor. În plus cică  70 la sută din economia Bacăului este finanțată din furturile din bancomate din Anglia. Acum, repet, știind exemplul primului articol pot spune că al doilea este eronat, dar oare chiar este?
Şi din nou mă întreb de ce noi ăstia oneşti trebuie să suferim de pe urma celorlalți? Vineri m-am întâlnit cu românii şi le-am povestit de voluntariat şi de tipul care credea că toţi românii sunt analfabeţi sau ceva şi fiecare dintre românii şi basarabenii aflaţi la masă a avut câte o poveste asemănătoare. Suntem considerați în multe feluri şi străinii au dreptate să ne privească cu urme de îndoială. Când vezi cât de civilizaţi sunt irlandezii, bețivani şi neciopliți cum sunt percepuți în restul Europei, parcă îţi vine să nu mai spui nimic. Şi la fel e peste tot în lume...