În spatele Festivalului Sfântului Patrick - Eu sunt unul dintre românii care au fost la şcoală...

Şi azi tot pungi am împachetat. De această dată pungi de pânză ce vor fi oferite celor care vin să se uite la paradă.
Am aflat şi ce se va întâmpla cu pungile împachetate ieri. În mare cei care plătesc biletul de 60 de euro pentru a vedea Parada vor beneficia şi de două mese, micul dejum şi prânzul la magaziunl M&S din centru, pentru că în Irlanda M&S au şi un fel de supermarket şi cafenele şi presupun că şi restaurante. M&S este principalul sponsor al Paradei din acest an. Aşa că până acum am aflat că cei care dau 60 de euro pe bilet vor primi un voucer de 50 de euro pentru magazinele M&S şi două mese şi încă nişte prostioare pe acolo. Eu zic că înapoi li se întorc aproape toţi banii şi că cei 60 de euro sunt bani, bine cheltuiţi.
Să revenim. Azi, pentru că am fost şi ieri şi pentru că am ajuns prima, am fost şefă peste voluntari. Nu-i prea tare? Şi surprinzător m-am descurcat şi în loc să terminăm în doua ore jumătate, am terminat în două. Nu vreau să generalizez, da mare parte din muncă o făceau indienii, spaniolii şi românca. Cei doi irlandezi stăteau la vorbă şi îşi îndesau genţile cu chestii gratis. La început am fost tentată să fac şi eu acelaşi lucru, da iar îmi umplu casa cu prostii pe care nu le-as folosi niciodată?
Nu e ca şi cum am fi furat sau ceva asemănător, pentru că nu ne puteau plăti (se pare că în Irlanda voluntariatul se plătea până anul trecut cu 9 euro pe oră) au zis că putem lua orice de acolo. Da ce să faci cu tricouri, pungi sau articole promoţionale? iţi iei una, două, poate dacă ai copii se vor bucura, da eu nu aveam sincer ce să fac cu ele.
Tot azi am întâlnit prima chestie nasoală, de când sunt eu în Irlanda. Vorbeam şi fiecare a spus de unde e şi ce face în Dublin. Şi când mi-a venit rândul am spus desigur că sunt româncă. S-a lăsat o linişte de m-am panicat, iar un tip, irlandez, a zis că sunt prima româncă pe care o întâlneşte el care a fost la şcoală. L-am întrebat cam câţi români a întâlnit. Şi mi-a zis că destui, ca a făcut voluntariat şi la organizaţiile caritabile. Şi ca să o dau în glumă, i-am spus că eu sunt dovada vie că există şi români care au fost la şcoală şi chiar la destulă şcoală...
Am râs şi toată treaba s-a terminat, dar am rămas cu un gust amar. Sincer acum aş vrea ca toţi cei care îi ţin în braţe pe ţigani, toţi cei care îi apără pe cei care se duc la furat sau cerşit în străinătate, nu doar ţigani, toţi cei care îi apără pe cei care se duc la făcut curăţenie şi şters bătrâni sau bolnavi la cur, să treacă prin ce am trecut eu sau prin ce trec românii oneşti care trăiesc şi muncesc în străinătate, în numeroase ocazii.
Cred că prea vorbim din auzite, prea gândim cu inima şi cu nu creierul. Da nu e political corect, da mi se rupe. De ce să fiu eu tratată într-un anume fel doar pentru că sunt româncă? Political corectness-ul merge în ambele sensuri...
Raluca