La radio, vreau sa ajung la radio :D

Cred că toată viaţa mea a fost ghidată de acest vers. Ba nu prindeam autobuzul, ba lucram in TV şi voiam la radio, ba emigram şi puneam radio în cui, ca apoi să tânjesc la zilele petrecute în radio... În fine prindeţi voi ideea. Şi când te gândeşti că aş fi ajuns traducătoare sau profesoară de română dacă nu aş fi îndrăznit să visez şi dacă nu aş fi pus întrebările bune la timpul potrivit. Nu că traducătorii sau profesorii sunt nişte oameni mici, ci pentru că mie nu mi se potriveau aceste meserii, deşi judecând din anumite puncte de vedere jurnalismul are tangenţă şi cu aceste două meserii. Aşa am ajuns la jurnalism şi apoi printr-o serie de coincidenţe fericite în radio şi din radio în radio până în ziua de azi, când plecarea din România a însemnat Adio Radio.
A fost o opţiune asumată şi pentru câteva luni am tot visat cum mă voi PR-iza eu, cum voi organiza evenimente...în fine cum îmi voi pune eu calităţile pe câmpul forţei de muncă irlandez şi cum voi avea un job, dacă nu în radio, măcar în comunicare...
Numai că viaţa nu e cum vrei tu, e cum vrea ea şi radio avea să îmi iasă din nou în cale. De fapt era lângă mine tot timpul, doar că eu nu ştiam. Aşa se face că după 6 sau cred că de acum 7 luni de Irlanda am aflat că pot să intru la radio.
Aici există posturi de radio ale unor comunităţi, cum ar veni sectoarele din Bucureşti, doar că nu se aud fix doar într-un sector ci evident pe o arie mai largă, în fine, un fel de radiouri de stat, unde poţi face voluntariat.
În capul meu, mă întorceam în perioada facultăţii când practica la Radio Iaşi s-a transformat într-un job mai mult sau mai puţin permanent şi a dus la "cariera" mea de după. Pe scurt e muncă neplătită, o dată pe săptămână. Nu e mult, dar nici puţin având în vedere că timiditatea sau prostia mă ţin în frâu şi cuvintele nu ies în engleză şi frazele nu se editează decât în minte şi nu mai ajung pe limbă şi decât să spun prostii mai bine tac şi în radio nimeni nu tace... Unii i-ar spune trac, după 12 ani de vorbit la radio, nu prea mai ai cum să ai trac, e doar mintea mea care îmi spune: eşti nebună? nu poţi face asta...
Ştiu pentru cei care vorbesc engleza cursiv în excursii probabil că ce spun eu acum sunt prostii, dar ceva mă împiedică să vorbesc în engleză, deşi ştiu că aş avea ceva de spus.
Sper să fie o etapă scurtă şi să îmi revin. Mă tot cramponez de ideea că nu am reportofonul, lăsat acasă, şi că de aia... când de fapt ştiu că e doar în mintea mea...
Oricum va trebui să îmi revin pentru că cei de la radio se aşteaptă ca undeva pe la mijlocul lui aprilie să pot face o emisiune de o oră şi jumătate singură, în engleză. Cum nu pot nu este cuvântul meu de ordine, trebuie să fac ceva.
În scurt timp cică voi da şi ştiri şi deci treaba se încheagă. Acum e voluntariat, dar peste un timp mă pot duce cu CV-ul în dinţi la orice post de radio comercial şi să spun că am experienţă în engleză... pentru că altfel, am văzut că nu dau nici mucii pe tine, iar irlandezi cu limbariţă se găsesc oricând...
Cam asta e cu radio. La acelaşi post puteţi asculta miercurea de la 11.30 emisiunea românilor, Actualitatea IRL, realizată de Viorel şi Simona. Miercurea asta Simona a fost pe teren aşa că am venit eu în studio. Şi ce bine a mai fost şi cum veneau ele cuvintele în graiul meu moldovenesc, de ziceai că sunt Andreea Marin :D
Dacă ascultaţi, aici, emisiunea din 28 martie o să vedeţi/auziţi ce surprize vă mai pregătesc, dar despre ele într-o postare viitoare, când chiar voi avea ceva de spus, când voi posta fotografii şi toate cele.
Până atunci, m-am întors la radio :D
Raluca
P.S. Vă rog să scuzaţi calitatea proastă a fotografiilor, aparatul era setat fără blitz, iar celui care ne făcea pozele i-a tremurat mâna. Voi mai face poze, dar nu vor fi din prima zi :D