Nu ştiu cum mi se întâmplă numai mie. Stau cu zilele fără ţel prin casă şi când vin, vin câte două-trei evenimente pe zi. Da nu mă plâng, bine că vin. Aşa se face că sâmbătă am fost să mă întâlnesc cu cei care vor face voluntariat ca şi mine şi am fost la serbarea Grupului Vocal Trăistuţa. L-am ajutat pe Viorel, cel care se ocupă de Ziarul Românilor şi de întâlnirile românilor, să filmeze. Sper sincer că l-am ajutat şi nu l-am încurcat mai mult.
Acum grupul ăsta vocal este format din mai mulţi pitici care s-au gândit să le facă o surpriză mamelor, că tot a fost Ziua Mamei. A fost frumos şi mi-am amintit de serbările mele, care desigur erau unele comunistice, dar am fost şi eu îmbrăcată în costume populare. Am cântat şi eu şi îmi amintesc că fiind grădinița celor care lucrau la CFR îi colindam în fiecare iarnă pe şefii CFR Iaşi şi primeam creioane colorate. Dacă mai caut cred că am creioane, încă pe acasă. Serbările astea fac parte din copilăria mea şi chiar dacă acum par derizorii, atunci însemnau mult pentru noi.
Sper ca şi copii românilor din Dublin, reuniți în Grupul Trăistuţa să îşi facă amintiri la fel de frumoase ca cele pe care tocmai vi le-am împărtășit şi vouă.
Am fost uimită că românii au copii pe care i-au învățat română. Să vezi copii de 4-5 ani care ştiu deja două limbi, română şi engleză, nu e puţin lucru.
El este Viorel Hamilton Niculescu. Dacă auziţi de românii din Dublin, datorită lui auziţi
De când nu am mai văzut ştergare din astea... uite că au trebuit să treacă un car de ani şi să fiu la 3000 de km de România şi să le pot fotografia.
Eu dublă organizatoare
Grupul Vocal Trăistuţa
În timpul serbării
Eu concentrată la filamt
La final - poză de grup
Raluca
2 comments:
Ce draguti sunt copilasii!!! :) si ce costume populare frumoase au!
Da costumele mi-au placut si mie si a fost ciudat sa le vad tocmai in Dublin
Post a Comment