9 ani de bucurii necondiționate - Dea

Later edit:

Au trebuit să treacă patru zile să putem şi noi ieși cu Dea afară şi să îi facem poze pe iarba irlandeză. Nu a plouat în toate cele patru zile, dar ba uitam broşa acasă, ba uitam să facem poze...şi uite aşa am ajuns abia joi să apucăm să fotografiem câinele cu broşa cu Birthday Girl. Bine că toţi posesorii de câini ne-au felicitat pentru inițiativă, s-au asigurat că acul broșei totuși nu o atinge pe Dea şi i-au urat La multi ani!!!

Numai că foto modelul, ca orice foto model face nazuri şi nu voia să arate broșa nici dacă o rugai frumos, mai ales când a văzut ce atenție i se acordă broşei 

Poza asta îmi place cel mai mult, pentru că se uită la mine ca şi cum m-ar întreba: mă mai fotografiezi mult???

***

Nu cred că i-am mai sărbătorit vreodată ziua sau au fost ani când am uitat-o de-a dreptul. Însă anul acesta se împlinesc 9 ani de la nașterea Deei şi am vrut să o sărbătorim cumva. E o vârstă venerabilă pentru un câine, iar Dea în ciuda artritei pe care deocamdată o ţinem sub control, se ţine foarte bine. Citeam ieri o carte despre collie bătrâni şi deşi are simptome de câine senior, nu şi le arată. E fetiţa mea şi asta e tot ce contează. De 9 ani este prezentă în viaţa noastră, oriunde aceasta s-a desfășurat, s-a obișnuit ea cu Bucureștiul şi acum cu Dublinul şi nu şi-a pierdut drăgălășenia din ochi atunci când ne vede pe amândoi acasă. 

Nu vreau să mai spun aici de ce Dea merită tot ce e mai bun, dar din păcate, deşi irlandezii sunt pregătiți pentru tot felul de petreceri trăsnite, petreceri pentru câini nu au organizat nici măcar ei.

Aşa că ne-am gândit noi ce ar bucura-o pe Dea, mai mult decât mâncare? mai multă mâncare. O conservă de 1200 oare îi ajunge? Evident că nu i-am dat-o pe toată, dar i-am arătat-o şi oricum tot la ea ajunge :) 

Cred că am stat la Tesco la raionul cu zile de naștere vreo jumătate de oră. Am cântărit toate jucăriile de acolo, dacă s-ar potrivi unui câine şi la final am luat doar această insignă. Dea o va purta tot week-end-ul când iese afară. 

Acestea fiind minimele pregătiri am început petrecerea. Aici Dea e un pic neliniștită că i-a dispărut vasul de mâncare. 

Aşa că a plecat să îl caute prin dormitor. Acolo am prins-o şi i-am pus insigna. 

A mirosit-o şi s-a decis că îi place şi că e a ei. Acum dacă aţi vrea să i-o luaţi se va uita la voi ca şi cum: pai nu era a mea? 

Conserva a ajuns un fel de tortuleţ, la care Dea s-a repezit fără să mai aștepte să sufle în lumânări :) 

Aici tortuleţul e deja pe jumătate. Deei i-a plăcut. După ce l-a terminat, lumânarea a avut-o ca desert.

Cam asta a fost. Acum așteptăm să treacă vântul aducător de ploaie, să iasă soarele şi să mergem undeva frumos să facem alte poze cu sărbătorita.

La Mulţi, Mulţi Ani, Dea!!! să ne trăiești şi să ne luminezi viețile aşa cum ai făcut-o şi până acum :)

Raluca