Primarul Sorin Oprescu şi-a făcut bilanţul celor 4 ani de mandat. 4 poduri, 110 kilometri de conducte, un stadion, un centru vechi şi încă vreo câteva lucruri. Multe nu spun nu, dar nici o vorbă despre câinii vagabonzi sau poate el primarul o fi spus, da l-au tăiat ăştia de la TV prost. Hai să spunem aşa.În București, poate mai rău decât în provincie situația câinilor vagabonzi este una dusă la extrem. Zilnic apar alţii noi, zilnic sunt câini abandonați, zilnic sunt oameni muşcaţi, zilnic sunt câini omorâți fie călcaţi de maşini sau otrăviţi sau unii chiar apucă să moară de moarte bună, cine ştie or fi şi cazuri din astea.
De câteva luni m-am făcut prietenă pe facebook cu mai multe organizații neguvernamentale ce se ocupă cumva cu problema câinilor vagabonzi. Pentru că mi-a spus cineva să nu critic doar ca să mă aflu în treabă, ci să critic argumentat. Şi e perfect adevărat. Cele cu care sunt eu prietenă, repet pe facebook, fac treabă. Zilnic găsesc anunțuri, zilnic postează de câini adoptaţi, zilnic postează istorioare despre câinii pe care îi ajută. Când au fost zăpezile alea mari s-au organizat şi au deszăpezit adăpostul de la Glina. Oamenii fac treabă.
Acum trec de partea cealaltă. Aceleași asociații sau organizații fac apeluri disperate la cei care fură gardurile de la adăpostul din Glina să înceteze. Ba acum vreo câteva luni au furat şi oalele câinilor şi i-au eliberat pe câmp, adică nu doar că au furat, da să facă şi rău.
Azi am văzut o poză cu doi câini abandonați, legaţi de un gard în centru, pe care acum cei de la ong îi caută.
Deci pot spune că aceste organizaţii fac treabă, da acum întreb şi eu ca proasta. Ce inimă poţi să ai să legi doi câini de un gard în speranța că nu se vor întoarce în curtea pe care au slujit-o cu credinţă ani buni şi să le arunci un pumn de boabe că poate or trece cu ele noaptea? Ce inimă poţi să ai să strici şi puţinul ăla de adăpost de la Glina, subdimensionat, de ţi se rupe sufletul, dar e bine că există? Ce inimă poţi să ai să abandonezi un câine, pui într-o sacoşă strânsă la gură? Ce inimă poţi să ai să azvârli în stradă o căţeluşă cu puii de câteva zile?
Ce inimă? ai inimă?
Şi pun pariu că tocmai cei care fac astfel de lucruri sar mai apoi de cur în sus că Bucureştiul e plin de câini vagabonzi. Păi hai să începi tu prin a nu mai face rău unor animale. Eşti o brută fără suflet, nu poţi creşte sau întreține un animal, încă mai crezi că un câine şade perfect în lanţ... recunoaște şi nu îţi mai aciua un câine pe lângă casă ca mai apoi să îi dai cu şutul.
Eu zic că şi aşa s-ar micşora numărul câinilor vagabonzi din Bucureşti. Voi ce ziceţi?
Raluca
P.S. Fotografia a fost luată de pe facebook-ul celor de la Asociaţia pentru protecţia animalelor ROBI Aceşti doi câini au fost abandonaţi lângă Şcoala Centrală din Bucureşti, cineva le-a tăiat cablurile cu care erau legaţi, dar nu a putut să îi ducă şi la asociaţie sau un adăpost, iar cei de la Robi îi caută.
2 comments:
Sunt de acord cu tine, dar ce sa mai vorbim despre cei care ii chinuie, ii bat pe bietii catei? Nici eu nu am inteles vreodata cum poate un om sa faca asa ceva. E om?
Iubesc animalele, am si eu unul in casa, stiu ce inseamna un catel.
Cat despre cei vagabonzi din Bucuresti, cred ca problema s-a agravat prea tare si acum este destul de greu sa ii dam de capat. Sunt atat de multi, pt ca nu s-au luat masuri cum trebuia, incat nici ONG-urile, nici adoptiile nu prea mai fac fata. E drept, e bine si asa ca totusi mai rezolva cate putin.
Stiu ca sunt multi caini vagabonzi in Bucuresti si eu am mai scris pe blog, dupa ce o haita de caini au atacat-o pe Dea in timp ce mergeam la veterinarul din cartier, ca noi am stat si in Bucuresti. Si atunci am tunat si am fulgerat si vedeam ca unica solutie omorarea tuturor cainilor daca ong-urile astea nu isi fac treaba, daca primariile nu isi fac treaba si tot asa.
Acum nu mai cred ca omorarea e solutia, dar atunci cand am vazut ca 5 au sarit pe ea si implicit pe mine si i-am alungat cu geanta si o trageam si pe ea...a fost o scena dura, iar proastele care le dadeau de mancare de la geam intre blocuri radeau la ferestre... Cosmar nu altceva. Ajunsesem sa ocolim jumatate de cartier sau sa luam taxi-ul pentru doua strazi ca sa evitam cainii. Si pentru ce?
Acum am inteles ca ong-urile fac cat de putin, da e bine ca fac. E bine ca sunt adaposturi si ca ong-urile se asigura ca cei adoptati nu ajung tot in scari de blocuri sau afara intre blocuri.
Nu se va rezolva peste noapte asta e clar, dar daca fiecare face cate putin poate incet, incet se rezolva. Oricum mentalitatile se schimba in generatii, ca stiu si oameni de 30 de ani care cred ca locul cainelui e in lant...
Bine acum si sunt la distanta de toate astea si imi permit sa raman optimista :)
Post a Comment